Există partener ideal pentru fiecare dintre noi în parte.
Şi sentimente adevărate, de iubire profundă există cu adevărat..!!..deşi poate în exprimare, le vorbim şi le explicăm în cuvinte ce sună mult prea siropos, ele ne trăiesc cotidian fără pic de zahăr strecurat pe printre ele.
..doar cu sare, poate, presărată, fără de care viaţa n-ar avea gust..!!..cum scria povestea, o mai ţineţi minte?!? ?
Există frumos în oameni, pe de altă parte; ne-ar trebui însă aleşi cu grijă, trebuie citită profunzimea omului care ne completează, şi nu doar superficialitatea lui, avem nevoie de oameni ce ne asumă şi pe care să ni-i asumăm cu totul, care ne împlinesc până la capăt…pe care-i împlinim şi-i bucurăm şi noi până la capăt, în același mod!
Omul, în altă ordine de idei, se spune, că e născut să trăiască în pereche..!
..pentru că ai nevoie de-un umăr pe care să plângi, ai nevoie de-un suflet care să se bucure împreună cu tine, îţi trebuieşte să ai apartenenţă în iubire.
Mă gândeam, din aceeaşi perspectivă privind lucruri, un pic îndreptată însă spre pragmatic, de această dată, spre realism, neinsistând pe idealism, cum îmi stă prin obicei..deci mă gândeam, că este posibil ca nevoile şi necesităţile şi partenerul complementar, să-ţi vină în complementaritate, pe termen limitat.
Mă gândesc că schimbările ce se petrec cu noi, odată cu înaintarea în vârstă, ar putea produce, în acelaşi timp, dorinţa de schimbare şi în cuplul ce-ţi trăia liniştit şi paşnic şi perfect şi foarte ideal; de până ieri.
Brusc să te surprinzi cu gând de plictiseală de acelaşi om, de rutină nefericită în aceeaşi situaţie de aceiaşi oameni doi, aceiaşi doi de prea multă vreme.
Se poate întâmpla şi-aşa.
Cred că-i la fel de uman şi de înţeles ca fiind posibil să ai, la un moment dat, idei de evoluţie în alţi doi.
Ehh..! Grea decizie, totuşi! Cumplit de dramatică incertitudinea nevoilor de prezent şi viitor nou, cu alt om alături..!!
Hmm..! Stai şi te gândeşti atunci, probabil..
„..dacă n-o să mai am noroc?”
” ..dacă dau cu piciorul fericirii de azi, şi nu realizez cât sunt de împlinit, dacă apoi nu voi mai avea şansă compatibilă şi înţelegătoare-aşa cu mine, alta?!?”
„…şi dacă am?!? Şi dacă voi trăi din nou la maxim, cum am trăit demult şi nu mai pot acum să mă trăiesc nicicum?!? Că..uite..!..am început să simt numa’ ne’chef, doar oboseală şi tristeţe şiii..nimic mişto care să mă trezească şi pe mine, un pic măcar, la viaţă?!?”
„…dar dacă totuşi, risc aiurea?!?”
Hmm..!! Ce să zic!
Cred că dacă ajungi în aşa momente, cu atât de multe întrebări, îţi trebuie clarificări exacte.
Cred că, aici ajuns, într-un timp din viaţă când nu mai eşti tu chiar foarte convins că ceea ce trăieşti, este şi ceea ce îţi doreşti pentru a fi vesel all day long, începi să ai o problemă majoră.
..ori că nu iubeşti destul;
..ori că ţi-a trecut dragostea;
..ori că ţi-a îmbătrânit fericirea în cuplu, plictisită fiind ea de stagnare, prea mereu în aceleaşi locuri plimbată..;
..ori că eşti în involuţie spirituală..;
..ori că poate trăieşti vanităţi şi orgolii, în relaţie cu alţii, ceilalţi, pe care-i observi mai împliniţi, mai invidiaţi, mai veseli..cum nu eşti tu;
..ori dacă nu, poate ai dorinţe noi, alte perspective de viaţă pe termen lung.
Ori poate treci printr-o depresie.?
Dacă aş ajunge în moment de viaţă în care-aş simţi atâtea îndoieli şi incertitudini, cu lipsă pregnantă de speranţă de fericire, cu întrebări către mine dacă mă aflu unde trebuie şi cu cine-mi trebuie..cred că m-aş cotrobăi în suflet, până ce mi-aş afla neliniştea şi lipsa.
Mi-aş cauta greşelile în opţiunile mele de gând de fericire, ce mi-au trăit până ieri hotărâte că au ales ce mi se potrivea, aş încerca să descopăr ce nu-mi mai este compatibil în timpul trăit în prezent, mi-aş dori să reuşesc astfel să fac schimbările trebuincioase mie azi, potrivite cu mine şi mâine.
N-aş trăi în compromis, n-aş lua în calcul speranţa de mai bine iarăşi, fără să acţionez ceva care să mă ajute să am certitudine de stare de foarte bine, cotidiană, din nou.
Nu m-aş încăpăţâna să duc în cârcă relaţia mea fericită până ieri, devenită toxică azi.
..care-mi picură lacrimi în suflet, şi nu fericire pe chip.