Am învăţat să nu te mai iubesc.
Nu-mi dau seama cum de mi se poate întâmpla tocmai mie să gândesc gândul ăsta.
..învăţ însă încet încet să uit să te iubesc.
Cred că mă obişnuiesc să comport neiubirea, deşi nu credeam vreodată că iubirea poate avea un final.
Cel puțin nu iubirea mea. Iubirea mea cu tine.
Învăţ să nu te mai iubesc pentru că tu ştii deja să nu mă mai iubeşti pe mine.
Ai desluşit înţelesuri de ne’dragoste a noastră.
Observ că nu mai ştii nici să mă-mbrățișezi.
De fapt, am observat de multă vreme chestia asta.
De când eu încă nu gândeam că pot să îmi închei vreodată socotelile iubirii mele cu tine.
S-a întâmplat brusc să te observ cum mă priveşti străin.
Apoi, într-o zi, în timp ce mă priveam prin tine ca de-obicei, m-am remarcat urâtă.
Îmi observam toate defectele, în plus și defecte pe care știam că nu le am, mi-am observat brusc.
Atunci mi-am zis prima oară că m-ai uitat.
Că ai început să priveşti prin mine, să mă treci cu vederea.
Să mă simţi neimportantă.
Tot atunci mi-am zis prima oară că nu mai sunt a ta.
Că m-ai izgonit din tine. Că nu îți mai trăiesc.
Multă vreme-apoi, am tot crezut că mi se pare.
Că nu văd niciun adevăr, că nu-i deloc asta realitatea, ba chiar că am început să am vedenii.
Că dintr-o dată nu mai am senzorii buni, c-am devenit total anapoda și-n simţuri.
Asta până acum 2-3 zile..
..când ţi-am atins mâna şi-ţi era rece.
..când ţi-am mângâiat pleoapele care nu s-au lăsat îmbrăţişate nicio secundă de privirea ochilor mei scăldaţi deja în lacrimi.
..când am încercat din răsputeri să mă cuibăresc în tine şi nu mi-am găsit nicicum locul.
..când te-am întrebat ce anotimp este afară şi mi-ai răspuns că nu ştii.. că pentru tine este doar tristeţe şi nefericire, indiferent de vremea din anotimpul nostru.
..când te-am întrebat apoi şoptind dacă ştii cumva cine sunt eu.
Şi ai tăcut.
Ei bine, atunci mi-am zis că trebuie să înţeleg că este cazul să pleci de prin iubirea mea.
Că trebuie să învăţ curând să nu te mai iubesc pentru că tu deja o faci.
Că-mi trebuie să nu mai ignor semnele nepăsării tale şi că-mi trebuie să îmi devii un cineva pe care obișnuiam să-l trăiesc împreună, dar care acum vrea să se trăiască separat.
Că trebuie să pot să gândesc fără tine timpul vieţii mele.
Aşa s-a întâmplat.
Am învăţat de la tine cum să fac să nu te mai iubesc.
Să mă desprind forțat dintr-o poveste fără final până mai ieri.
Să înţeleg că totul are un sfârşit cumva.
Chiar şi iubirea noastră.