am nevoie să iubesc,
am nevoie de cerul senin tot,
am nevoie de soare ca de aer,
am nevoie să simt că îmi exist,
îmi trebuie permanent să-mi fii în timp,
am nevoie de iubire,
nu ştiu altfel fericire.
nu am nevoie de averi,
nu sunt avidă de puteri,
nu am nevoi de ploi,
doar dacă plouă cu raze de soare,
nu am nevoie de oameni dacă nu sunt cumsecade,
nu-mi trebuie să ştiu ura
nu am nevoie să cert,
nici să fiu cicălitoare.
îmi plouă prin timp de viaţă,
îmi tot ninge, mi-este ceaţă,
soarele întârzie să îmi apară,
totul pare scris cu zmoală,
mi se lipesc litere aiurea prin cuvinte,
îmi trec prin gând zvonuri posomorâte,
de-o vreme doar călătoresc prin timpul meu,
doar trec minutul, nu-l mai râd mereu.
m-apasă cerul negru de care n-am nevoie,
e plin de norii grei ce-au adormit plecarea,
au aţipit de vreme multă; ori au uitat cărarea,
nu-mi ies deloc din timp,
par c-au înţepenit prin timpul meu,
ce veşnic înainte îmi râdea cu soare,
ce veşnic înainte surâdea cu sărbătoare.
am nevoie de un cer senin,
am nevoie să-mi stai în timpul meu,
am nevoie să trăiesc din nou şi iarăşi eu,
mi-e dor de mine şi de soare,
ador zilele lungi cu iz de sărbătoare.