Mi-am dat seama despre o treabă vorbind singură în seara asta..ca de obicei, fireşte!!
Hahah
Sau doar gândesc singură de fapt?
Cred că-i o exprimare mai potrivită sau măcar mai puţin bolnăvicioasă!
..că nici nu contează exprimarea de moment, subiectul este altul oricum de fapt..
Mişto, zic!!
Pardon, gândesc!!?
..sau doar glumesc..!
Aşaa..revenind, mă gândeam la superficialitatea oamenilor cu bani, a bărbaţilor în speţă, sau a unora dintre ei căci nu-i ok să generalizăm zic, care au senzaţia că dacă-i au, astfel îşi cumpără şi-un suflet pe lângă casă.
Şi mă gândeam..”săracii fericiţi cu duhul..!!” şamd.
Greşită abordare am înţeles eu azi. Acum.
Ar trebui compătimiţi un pic, ori poate ajutaţi cumva să înţeleagă că ştiu şi ei să simtă sentimente afectuoase..ba chiar pot şi primi înapoi!
Sunt capabili de iubire şi de a fi iubiţi pentru ceea ce sunt şi pentru calităţi pe care cu adevărat le au.
Fără bani fiind chiar, tot ar fi iubiţi.
Ba şi mai mult iubiţi, câteodată!
Ar trebui doar să îşi lase în copilărie înapoi, duse şi uitate, principiile prost formate din cine ştie ce frustrări ale vârstei infantile, ori poate doar erori în înţelegeri despre viaţă în general, despre dragoste în particular.
Mi-am dat seama că cei care-şi clădesc relaţii de o zi ori longevive, pe temelia conturilor bancare, primesc înapoi doar ajutor de golire ale acestora.:))
În niciun caz iubirea pe care chiar şi-o caută într-un viitor partener.
Oamenii ce îşi axează toate relaţiile de cuplu doar pe bani, cumpărând astăzi un trup pentru o noapte iar mâine contractându-l pentru…3 ani, dacă au un pic de şansă, plătesc doar timp pierdut; în loc să-şi gândească recuperarea proprie emoţională ce-şi are origini profunde, care trăiesc prin sine neştiute, îşi cumpără nefericirea; o şi cronicizează.
Oamenii despre care vorbesc, ajung astfel să nu se cunoască niciodată.
Să nu se regăsească vreodată.
Să nu iubească şi de cele mai multe ori nici să fie iubiţi la rândul lor.
Ei caută bucurii şi distracţii de moment, căci şi le permit”:) tot asta şi doar atât, primind înapoi în schimb.
Trăiesc în conflict interior permanent, neconştientizat şi cu dezamăgire mai mereu despre sine pentru faptul că nu sunt iubibili, orice ar face.
Îşi consideră rezolvate frustrările tinereţii, cred ei că le-a venit şi fericirea odată cu afacerea pe care şi-au clădit-o cu succes, aflată în ascensiune permanentă.
Caută partenera de cuplu şi ei însă, după o vârstă.
„Că aşa se cade”, nu pentru că ar simţi nevoie prin străfunduri pe-undeva.
Când o găsesc ori speră c-au aflat-o, sunt bucuroşi că au „rezolvat-o şi pe-asta”, pot copilări distractiv din nou, căci au familia aranjată deja.
……..
Dar ea nu-i fericită cu el, mereu se plânge.
Îi reproşează argumentat una alta, deseori.
Îl bulversează.
El are bani, îşi împarte banii cu ea, simte şi emoţia aia ciudată..”..iubire o fi? ..asta o fi! Asta e!”
…şi tot nu merită să fie şi el iubit?
El i-a dat ei din fericirea lui, i-a cumpărat atâteaa…îi dă iubire-n fiecare zi prin câte-o sumă.
Dar ea tot nu-i fericită.
„Nu mă iubeşte?” se întreabă el.
Devine într-un final convins că nu-i capabil să se facă iubit defel.
Astfel are dublu eşec la nivel emoţional.
Și nu ştie nici asta.
El ştia că banii rezolvă orice problemă, banii cumpără iubire, simt iubire şi o transmit suficient.
El dă suflet banilor, îi investeşte astfel cu forţă sufletească, afectivă.
„Dăm un card, deci dăruim iubire!! primim categoric înapoi iubire. Sau aşa ar trebui!”
Hmm..!! Mai degrabă dăm bani astăzi, primim graţiere mincinos afectivă tot numa’ astăzi.
Banii ne sunt importanţi, chiar nu ne-ncurcă în vreun fel dacă-i avem.
Conferă confort, mai puţine griji, cumpără haine frumoase şi mereu la modă, ne trimit şi prin vacanţe şi..tot aşa mai departe.
Ne ajută să avem un estetic mişto, îmbrăcat în haine noi şi cool mereu, mai acătării decât restul.
Dar nu ne-mbracă sufletul în sentiment mişto.
Nu-l esteticizează.
Nu ne trăiesc iubirea.
Nu ne învaţă despre ea.
Nu ne dezvoltă afectiv în niciun fel.
Nu transmit emoţia de sentiment trainic şi stabil.
Nu ne sărută noaptea la culcare.
Nu sunt certificat de fericire.
Banii îi folosim pentru multe lucruri.
Ei nu ne pot folosi însă pe noi!
…căci ei n-au buzunare şi nici carduri cu oameni prin ele ce ar putea foşni cumva ademenitor.
Cheltuim banii pe care-i avem.
Banii nu cheltuiesc suflet, pentru că n-au.
Nici nu-l pot cumpăra.