Ceilalţi toţi vorbesc cumva neîntrebaţi.
Cine poa’să înţeleagă o poveste
întâmplată ţie, când ei sunt în al lor sine
total neasumati??
Cine poa’ să intre-n gândul meu
Să îmi îmbrace corpul greu
Cu sentimente de-un uşor firesc,
Când eu simt creierii cum îmi pleznesc??
Încercând mişcare de picior de plumb,
Obţin doar nemişcare mută de gând surd.
Nici tu nu ştii multe câteodată,
Când eşti rătăcit prin sine,
Plâns sau înţepenit în zâmbet fals,
Înconjurat tot
de fum de ţigară ars.
Aştepţi doar să îţi treacă timp
şi să-ţi găseşti ieşiri
din situaţii grele de impas.
Cu minus de putere tu în glas,
Nu poţi să explici spre mine obiectiv,
Cum s-a întâmplat din cer senin,
Cu viaţă plină de dulceaţă..
Să te transformi în nor aşa de brusc,
gol puşcă de speranţa.
Fără blândeţe de răsărit cald,
de soare plin cu dimineaţă.
Oamenii ăştia nu-mi pricep nimic.
Oricât ai explica sau cum,
Chiar simţi cum nu mai poţi,
Să întrevezi curând vreun drum.
Toţi, dar toţi îţi dau din umeri,
Cu un aer prea grăbit.
Aleargă printre gândurile tale
Cu întoarceri de situaţie
Cu totul şi de-a dreptul ireale.
Dau toţi din cap a nepăsare,
Nu-nţeleg vreun dram de sentimente
Bulversate de-ale tale.
Oameni pe care îi iubeşti,
Oameni pentru care înţelegi
Şi desfăşori spre ei răbdare multă-n ascultare,
Gânduri calde şi fireşti..
Oamenii aceştia toţi,
Nu înţeleg chiar niciodată
supărarea asta doar a ta,
dar nici măcar tristeţea toată,
De care eşti de-un timp înconjurată.
Oamenii interpretează în sens propriu.
Prin prisma lor inadaptată
Nici măcar o dată împiedicată,
De ciob.. fărâmă de gândire înţeleaptă.
Oamenii ceilalţi, vorbesc neîntrebaţi.
Nimeni nu le vrea părerile vreodată.
Expun ei însă, uite-aşa neîntrebaţi
Ecuaţii de iubire, dar cu teoria toată.
Cum că iubirea, auzi?? ea n-ar trăi că sentiment,
E doar schelet de interes.
Ceilalţi oameni, cei foarte raţionali,
Cred despre ei că nu-s deloc emoţionali.
Ceilalţi oameni vorbesc mereu neîntrebaţi,
Când ne simt pe noi un pic cam tensionaţi.
Dar ceilalţi oameni cine sunt??
Doar corpuri.
În formă de oameni îmbrăcaţi.
Chiar dacă azi ne ceartă fix neîntrebaţi,
Sau se văd emoţional, spre deloc chiar asumaţi,
Ceilalţi oameni vor simţi şi ei, cândva, la fel,
Doar că noi nu vom mai fi aceiaşi cei de azi.
Ci mai maturi şi noi; niţel.