Sunt frumosi copiii. Se imprietenesc instinctual, n-au rautati principiale, nu judeca aparenta , n -au experiente trecute si urate si nici termene de comparatie, n-au examene grele.
Ei sunt doar buni si curati.!
Imi place sa cred ca inca am atuuri de copil… imi place sa vad in oameni inocenta, sa aleg prieteni calmi si nu razboinici… sa invat, sa ma cresc si sa ma educ intr-un spirit initiat si matur dar bland, cuminte si extrem de cumsecade. Deochiul nu exista, cum nu exista vraji cum nu exista limite in autocunoastere…cum nu exista iad si viata de apoi…cum nu exista rai.
Poti presupune va vei fi pedepsit sau rasplatit pt cum te traiesti. Poti presupune o multime de lucruri care sa te multumeasca si sa-ti creeze principii, sa-ti creeze un cod al vietii tale…un cod, in care spre ex,eu mi am dorit sa exploatez atribute de copil intr o viata îmbrăcată in adult. Anii trec. Si-ti stabilesc o varsta…dar cine-ti stabileste varsta sufletului ? De ce nu crestem cu naivitate..de ce presupusul adult trebuie sa cunoasca legi, sa le nvete si sa nu le-ncalce?de ce furam,spre exemplu, de ce nu ne multumim sa respectam doar legea copilariei…? Nescrisa de altfel, dai din umeri cd esti mic ,intelegi ca n ai parinti bogati si nici nu ti pasa. copilul este in esenta un matur. Copilul crede cand explici, copilul te asculta si invata ,copilul rade ..copilul plange rar doar cand il doare…copilul nu are rani in suflet… copilul are rani fizice, zgarieturi..copilul stie ca azi e important… ieri e uitat… iar maine nu cunoaste …copilul traieste experienta inocentei..o creste frumos,asa cum i-o prezinti… copilul e alb si miroase pur! De ce-l transformi? Ca n-ai cum altfel.