Ce înseamnă cuplu fericit? În câteva fraze?!?
Înseamnă acceptarea şi dorinţa înţelegerii divergenţei de opinie chiar, dacă ea există din punctul partenerului de vedere.
Înseamnă validare de mine în principal şi apoi şi validare de înţelegere a lui, partenerul meu compatibil, prin faptul că te aud, dar te aud mereu, atunci când îmi vorbeşti.
Deşi eşti diferit de mine genetic, căci aşa ne naştem, eu totuși te aud când strigi în gura mare diferenţele majore dintre noi.
..deşi nu le înţeleg, am totuşi puterea şi toleranţa măcar, de a le accepta existenţa.
Accept fără să vreau nici să înţeleg de altfel, teorii de când lumea, cum că masculul este genetic hotărât să mă însămânţeze; pe când eu, femeia, tot genetic, vreau să-l şi păstrez pe veci, cu sămânţă cu tot lângă mine, dacă tot m-am hotărât că merită să dau rod de om nou din noi doi.
Cuplu fericit, revenind, căci iar alerg printre idei şi mă pierd în ele totodată, nu înseamnă doar cuplu prieten cum ar putea părea la o privire superficială.
..acel prea prieten care doar ma înţelege subiectiv, fără să asculte însă cu adevărat ceea ce spun, care e de acord mai mereu cu mine, doar din principiu dat de sentiment afectuos pe care n-are chef să-l dezbată.
Înseamnă cuplu fericit acela în care contează până şi o opinie diferită de idei contradictorii importante. Căci aşa putem trăi doar paşnic sau mulţumiţi.. sau cum vreţi voi să spuneţi..şi în doi. Acceptând nuanţele diferite de aspecte asemănătoare, legate de percepţie diferită asupra vieţii. „…contradicţia noastră de astăzi te-a supărat. Eu te-am supărat!!! şi vreau să ştiu de ce am făcut-o, aş vrea să şi înţeleg pentru a nu mai greşi încă o dată şi pentru a nu mai fi tu din nou aşa de tristă; pentru că-mi pasă, chiar îmi pasă, da, dacă ai zile atât de proaste, cum observ că ai avut azi.”
Înseamnă că măcar vreau să îţi ASCULT părerea, n-o trec la plictiseală dată de rutina cuplului în care suntem de enşpe mii de ani.
… „Că nici măcar data de sărbătorit evenimentul nostru cel mai important” nu o ţin minte. ( ne-am disputat şi subiectul asta în trecut, am remarcat că ai înţeles si tu, deși nu îți convine, că bărbaţii nu ţin minte date; de atunci, nu ai mai trântit farfurii pe masă din cauza de zi uitată..îmi scrii tu cu o zi înainte dacă sărbătorim în vreun fel anii de căsătorie sau alte eveninente cărora tu, femeie fiind, le acorzi o altfel de importanţă. Sau doar eşti născută cu memorie mai bună, e posibil şi asta, nu?) M-ai auzit, deşi n-ai înţeles exact motivele pentru care bărbaţii uită zile ce nu-i marchează în acelaşi mod ca şi pe partenerele lor.
.. cuplu fericit înseamnă respect şi validare de opinie neînţeleasă câteodată întru totul, pentru că eu respect entitatea ta ce-i diferită de a mea.
Căci mă faci să zâmbesc des. Căci tu în general mă faci fericit. În general eşti paşnic şi nu certăreţ cum ai fost azi poate și din cauza mea.
Nici pe noi personal nu ne înţelegem uneori. Sau nu ne place de noi câteodată, în diverse circumstanţe date de gena moştenită.
„Nu-mi place că-s cam neatent mereu sau împrăştiat tot timpul sau nu foarte sociabil pe cât mi-aş dori.”
După ani în care n-am fost de acord cu mine în anumite privinţe, m-am asumat cu neregulile mele greu schimbabile. Nu mi le înţeleg încă, dar nici n-am şanse să le îmbunătăţesc aşa cum mi-aş dori. Aşa că mi le asum, pentru a nu aduna frustrări.
Pe de altă parte, prieteni am mulţi şi mă mulţumesc ei, prietenii mei, des. Fireşte că suntem ŞI prieteni cu partenerul nostru. Dar nu-i de ajuns însă, după cum spuneam chiar la început de idee de dezbătut cu voi azi, aici.
Prieten sunt şi cu vecinul.
Dar pe alocuri nu-l respect neapărat prea tare: minte mult, bea şi mai mult, este cameleonic în funcţie de impresia pe care vrea s-o lase şi nu-şi impune cu precizie principii bine stabilite de viaţă cum faci tu, prietenul, dar şi partenerul meu pe care-l şi AUD şi îl gândesc dacă-i nemulţumit astăzi, sau dacă are o critică argumentată real către mine tot astăzi.
Îl aud pentru că-mi pasă şi pentru că mi-e important să detectez divergenţele noastre pe care le vom vorbi mereu, în caz că nu le ascultăm cu atenţie.
Le vom relua în certuri şi mâine, dacă nu le trecem la chestii diferite despre noi, luaţi în plan separat fiecare, pe care putem însă, să le acceptăm, căci nu ne deranjează zilnic exagerat de tare.
Păi dacă amicul meu iubeşte Centru Vechi iar mie-mi displace printre altele, el amicul meu îmi rămâne tot UN prieten, căci nu sunt obligată să-l alerg prin Centru Vechi, dacă eu am chef de Loft.
Certurile multe într-un cuplu nefericit, nefericit da, am scris bine, date de divergenţe multe şi mereu neascultate din nepăsare de moment sau din neatenţie doar alteori, înseamnă printre altele, dacă lucrurile se tot complică negativ în timp, doar nevalidarea partenerului tău în plan personal.
Nici prietenie nu mai ai atunci; deşi ai putea avea senzaţia că o ai, confundând-o însă cu amiciţia; amiciţie ce nu-i de multă durată cum e prietenia dată de afecţiune şi înţelegere profundă. Atracţia sexuală..scade şi ea cu timpul, iar diferenţele majore existente cu adevărat dintre un bărbat şi o femeie devin tot mai semnificative.
În asemenea certuri cotidiene sau săptămânale, sau..mai ştiu eu cum, începi să urăşti femeia respectiv bărbatul, generalizând. Continuând mai apoi, relaţia în cuplu nefericit în care te-ai avântat într-o zi: ziua aceea pentru care tot eşti certat că ai uitat-o ca și dată imporyantă pentru voi. Gândeşti logic tu astfel, că aşa-i dragostea ! Plină de certuri. ..şi n-ai ce să faci..cu oricine ar fi la fel.
Nu ştiu ce să zic cu iubirea asta atât de certăreaţă şi neîngăduitoare.
Se poate numi doar dependenţă de o persoană, obişnuinţă cu aceeaşi persoană de mult timp, comodiytate/teamă de a o lua de la început şi tot aşa mai departe.
Cuplu fericit eu zic totuşi că este doar cuplu ce-şi acordă importanţă, în parteneriat, precum şi-o acordăăși în plan individual.
Ce se ascultă reciproc, ce se validează reciproc, datorită respectului reciproc ce intervine vis-a-vis de o persoană cu adevărat importantă ţie, ba chiar şi prin neînţelegere de idee (dar acceptare a ei într-un mod tolerant) ce vizează scop genetic atribuit sexului diferit ce ne uneşte într-o compatibilitate de doar 90 la sută; probabil.
Restul de 10 la sută rămaşi incompatibili, chiar dacă-i certăm uneori, ne armonizează relaţia prin diferenţa de nuanţă neînţeleasă, dar iubită.
Să avem măcar răbdare să o ascultăm până la capăt!