De ce să nu iubim, când suntem născuţi doar din iubire?
Aşa am învăţat, cel puţin, prin vreun manual de şcoală! Sau prin liceu?
Nici nu-i esenţial acum.
Important este că ştim sigur că ne naştem din iubire.
Prin analogie, trăim pentru iubire ca să dăm viaţă de copil, tot din iubire.
Din neiubire nu se-ntâmplă vreun miracol, se-ntâmplă doar o lipsă elementară a lui.
A lor, de fapt, căci sunt o droaie de miracole de întâmplat într-o viaţă de om.
Nu ştiu ce-nseamnă să nu iubeşti.
Nu pot să-mi imaginez o viaţă searbădă de sentimente, ternă în trăiri… nu cred că-i vreun pic interesant să respiri simplu şi primitiv, în sentimente aşa puţine.
Păi, cum treci viaţa, astfel? O mănânci, doar? Sau o bei? O chefuieşti şi-atât?
Interzicând-o emoţional?
Neplânsă chiar deloc?
Fără incertitudini?
…fărăăă …situaţie de viaţă?!?
Cum să n-ai împrejurare de iubire-n viaţă, când hotărârăm noi mai sus, deja, că trăim viața din iubire şi din iubire ne şi naştem?
Păi cât să poţi să te tot bei?!? Cât să poți să tot mănânci?? …şi cât să….?? na!, una alta!! Păi cât să tot dansezi fără o… mică jenă dansul adolescentului, adult fiind tu însă şi deja, întrevăzut, de altfel, și printre trăsături?
Păi nu ştiu pentru alţii cum e, dar pentru mine e cu iubire.
Eu ştiu că-ţi trebuie iubire multă şi din plin şi tot mereu.
Nu pot să cred că există oameni ce-şi doresc să trăiască fără râset de copil prin casă, nu-mi vine a crede că există persoane ce-şi refuză oaza de linişte pe care ţi-o conferă fericirea de cuplu prin stabilitate de emoţii certe şi trăiri multiple.
…şi prin multe altele.
Păi numai dacă te gândeşti cât de dificil este să nu poţi purta o conversaţie lejeră despre împliniri sau să împărtășești gânduri aiurea, total neimportante și banale… dar nu ştiu cum şi nici de ce, cumva esenţiale, zic: cum să n-ai tu cui să spui bancurile tari cu blonde, pe care le-ai auzit aseară, de la… un prieten?!?
De ce să mai reţii vreun banc atunci, dacă n-ai cui să-l spui!
Păi cum să trăieşti fără bancuri râse împreună despre… blonde crețe, câtă vreme tu eşti foaaarte blondă și foarte creață?!? Hahahaha!
Păi cum să poţi trăi așa?! De ce?!?
Nimeni nu va crede și, tot așa, tot nimeni, nici nu va înţelege cum că nu-ţi doreşti și tu din astea…
Cin’ să te creadă şi ce motiv ar avea careva s-o facă?
Cum să-nţelegem că tu ai hotărât aşa, brusc şi din senin, să te trăieşti neom, în corp de om?
Nuuu!! nimeni nu va crede asemenea nonsens vreodată.
Toţi vor înţelege că ai avut un ghinion sau că eşti ciudat de diferit, ca să nu spun chiar cu totul, de ceea ce se teoretizează de mii de ani (or fi doar sute?) despre împliniri şi stări de bine generale.
Sau că încă nu ţi-ai găsit scop în viaţă, s-ar mai putea gândi lumea astalaltă, în antiteză cu tine, sau că n-ai întâlnit încă persoana potrivită care să te determine să-ţi doreşti un ceva al tău cu împlinire personală totală; care de obicei, şi nu pentru că susţin eu, ci pentru că susţin toţi ceilalţi, se-ntâmplă doar în parteneriat. În doi.
Nu orice fel de parteneriat, de complezenţă încheiat sau de ruşine, jenă, că altfel, singur, teleleu rătăcit printre alţi doi-trei ca tine, n-ai fi şi tu în rândul lumii!! Că ai fi neom, cu înţeles fizic de om.
Nu căsnicie de-asta în care să trăieşti tot singur.
Nu de-asta îţi trebuie.
Una reală. Credibilă. Sentimentală. Responsabilă. Fidelă. Decentă. Emotivă. Afectivă. Morală. Certată. Plânsă. Alergată. Povestită. Înţeleaptă. Împăcată. Asumată. Iubită.
Trăită cu iubire pentru iubire ce naşte iubire.
Nu cu ghinion de neiubire.
Singulară şi ciudată.