Că nici nu ştiu ce înseamnă.
De aceea.
Nu ştiu definiţii de neiubire, n-am nici chef să le aflu înţelesul.
De ce să nu iubim, când suntem născuţi din iubire?
Aşa am învăţat eu cel puţin prin vreun manual de şcoală! Sau prin liceu?
Nici nu-i esenţial acum.
Important este că ştim sigur că ne naştem din iubire.
Prin analogie, trăim pentru iubire ca să dăm viaţă de copil, tot din iubire.
Din neiubire nu se-ntâmpla vreun miracol, se-ntâmplă doar o lipsă elementară a lui.
A lor, de fapt, căci sunt o droaie de miracole de întâmplat într-o viaţă de om.
Nu ştiu ce-nseamnă să nu iubeşti.
Nu pot să-mi imaginez o viaţă searbădă de sentimente, ternă în trăiri..nu cred că-i vreun pic interesant să respiri atât de simplu şi de primitiv, în sentimente de tine aşa puţine.
Păi cum treci viaţa, astfel? O mănânci, doar? Sau o bei? O chefuieşti şi atât?
Interzicând-o emotiv?
Neplânsă chiar deloc?
Fără incertitudini?
…fărăăă..situaţie de viaţă?!?
Cum să n-ai împrejurare de iubire-n viaţă, când hotărârăm noi mai sus deja, că trăim viața din iubire şi doar din iubire ne şi naştem?
Păi cât poţi să bei şi să mănânci şi să…. ???una alta..hihihi..cât să dansezi fără jenă dansul adolescentului, fiind adult tu însă şi deja, întrevăzut prin trăsături?
Păi nu ştiu pentru alţii cum e, dar pentru mine e cu iubire.
Eu ştiu că-ţi trebuie iubire multă şi din plin şi tot mereu.
Nu pot să cred că există oameni ce-şi doresc să trăiască fără râset de copil prin casă, nu-mi vine a crede că există persoane ce-şi refuză oaza de linişte, pe care ţi-o conferă fericirea de cuplu prin stabilitate de emoţii certe şi trăiri multiple.
…şi prin multe altele.
Păi numa’ dacă te gândeşti cât de dificil este să nu poţi purta o conversaţie lejeră despre împliniri, sau să împărtășești gânduri aiurea, total neimportante, banale.. dar nu ştiu cum şi nici de ce, cumva esenţiale; cum să n-ai tu cui să spui bancurile tari cu blonde, ce le-ai auzit aseară, pe la un prieten..??!
De ce să mai reţii vreun banc atunci?!? că nici n-ai cui să-l spui.
Păi cum să trăieşti fără bancuri râse împreună despre..,blonde, câtă vreme tu eşti foaaarte blondă?? Hahahah
Cum poţi trăi fără astea?
Nimeni nu crede sau nu va înţelege că nu-ţi doreşti din astea.
Cin’ să te creadă şi ce motiv ar avea s-o facă careva?
Cum să-nţelegem că ai hotărât tu, aşa brusc şi din senin, să trăieşti ca un neom în corp de om?
Nuuu, nimeni nu va crede asemenea nonsens vreodată.
Toţi vor înţelege că ai avut ghinion sau că eşti un pic diferit, ca să nu spun chiar cu totul, de ceea ce se teoretizează de mii de ani ( or fi doar sute?!?😳😀) despre împliniri generale şi stări de bine.
Sau că încă nu ţi-ai găsit un scop în viaţă, s-ar mai putea gândi lumea astalaltă, în antiteză cu tine, sau că n-ai întâlnit încă persoana potrivită care să te determine să-ţi doreşti un ceva al tău de împlinire personală totală; care de obicei şi nu pentru că susţin eu, ci pentru că susţin toţi ceilalţi, se-ntâmplă doar în parteneriat.
Nu orice fel de parteneriat, de complezenţă încheiat el sau de ruşine..jenă, că altfel, singur teleleu rătăcit printre alţi 2-3 ca tine, n-ai fi şi tu în rândul lumii.
Că ai fi neom, cu înţeles fizic de om.
Nu căsnicie de-asta în care să trăieşti tot singur.
Nu de-asta-ţi trebuie.
Una reală. Credibilă. Sentimentală. Responsabilă. Fidelă. Decentă. Emotivă. Afectivă. Morală. Certată. Plânsă. Alergată. Povestită. Înţeleaptă. Împăcată. Asumată. Iubită.
Trăită cu iubire pentru iubire ce naşte iubire.
Nu din ghinion de neiubire.
Singulară şi ciudată.