Nu-s vreo tradiţionalistă. Nici conservatoare nu sunt, de asemenea. N-am o problemă cu oameni care beau un pic mai mult decât probabil c-aş bea eu, ori peste normalul ce-l consider totodată, a fi normalitate.
Nu mă deranjează şi nu judec viciile oamenilor în genere, ba chiar sunt apropiată uneori, de persoane ce-şi consumă viaţa într-un mod ce pentru societate nu sună tocmai a fi cumsecade. Ori aşezat. Rânduit. Cuminte.
Neviciat.
Nu am obsesii cu ” a trăi mod de viaţă sănătos” c-aşa se cuvine, pentru că doar astfel vei fi fericit şi la 60 de ani. Iar apoi, la 70 vei mulţumi Domnului că încă eşti pe picioarele tale și vioi; iar asta, datorită, fireşte, faptului că ai avut multă grijă de tine permanent.
N-am obsesii de-astea vizavi de sănătate în prezent; și nici în viitor nu-mi întrevăd vreo grijă, deşi ar trebui poate să-mi fac mai multe, și nu doar una rătăcită.
..că uite-aici voiam s-ajung de fapt!
La faptul că fumez.
Fumez incă, da. Fumez de 17 ani, în ultimii 3-4, fumez însă încrâncenat.
Sting ţigara, aprind ţigara. Nici n-apuc să sting ţigara, că-i aprinsă alta nouă.
Fumeg toată ziua permanent. Uneori simt fumul impregnat în mine, am senzația că mi s-a afundat în toată pielea, că în curând voi fumega eu însămi, fără nevoie de țigări..!
Aşa fac. Zi de zi fără abatere. Mereu.
Dar..după cum spuneam, nu judec oamenii în general eu, pentru faptul că-şi adună vicii.
Nu mă judec nici pe mine.
Mă cert în schimb. Am remuşcări, am frică, am şi temeri..în plus, nici măcar nu-mi place cum arăt fumând.
Urăsc fumatul!
De când mă ştiu, mă tot las.
De luni începând…”gataaa..!”
„S-a terminat cu fumatul ăsta în neştire!! La ce m-ajută?? Măcar dacă bei un pahar de vin, ai o stare..dansezi mai puţin crispat, devii mai sociabil..! Dacă fumezi, cam ce rezolvi?? Nimic! Arzi ani din viaţă și atât.!
Păi zi şi tu..!”
Uite-aşa vorbesc eu cu mine, din timp în timp, când hotărăsc din nou că..”sigur că da!! de luni, lunea ce vine acum..gata! Mă las de tot. Nici nu mai vreau s-aud de fumat..! Nu mai există pentru mine..!”
Ehh..! Că sta-i și problema cu viciile acestea, ce te transformă-n dependent uşor-uşor, cu paşi mărunți, dar foarte siguri, devii sclavul lor. Sclavul țigărilor în cazul meu!
Nici nu realizezi cum te avânți, cu inima deschisă, cum curajos hotărăşti tu pentru tine însuşirea viciului, pe care ți-l vei certa tot tu apoi, o viaţă-ntreagă!
Ştii ce-i mai rău?? Cu mult mai rău decât atât?? Se-ntâmplă ca în timp, când vei realiza că eşti cu totul prins în mrejele slăbiciunii vicioase, să nu-ţi mai placă joaca de-a..fumatul, spre exemplu..! Aha..! Exact asta vei păţi..! Vei păţi că nu-ţi va mai plăcea deloc „să fii tu cel mai cool”, pentru că, de fapt, îți dai seama că nici n-ai fost vreodată.
Ci doar ţi s-a părut.
Uite-așa stă deci treaba cu viciul: când poţi să-l laşi nu vrei s-o faci, iar când vei vrea s-o faci, n-o să mai poţi să renunți la el.
Şi, după cum deja v-am confesat, uite-aşa îmi trec mie toate zilele din săptămână..cu promisiuni că, într-o luni ce va veni cândva, gata..!! am hotărât odată pentru totdeauna că mă voi lăsa de fumat.
..dar tot nu reuşesc!!
Clasic, nu este-aşa?!?
..și am scris aici cu un motiv..ba chiar cred că am două motive întemeiate pentru care am făcut-o atât de dezinvolt şi relaxat:
1. Mi-am dorit să-mi strig neputinţa, slăbiciunea, am vrut să ştie multă lume un adevăr despre mine, ce nu-mi convine mai deloc.
Cum că sunt slabă, şi nu puternică așa cum mă afirm.
Și..
2. Nu te apuca de fumat!! Nici tu, nici tu..și nici eu nu trebuia s-o fac!!
Nu te lasă prăduit de viciu. O să regreţi altfel, atunci când vei realiza, că nu eşti o persoană puternică până la capăt.
Cum regret eu de-atâta vreme.
Help!! Cum fac să mă las eu totuși? Păi cum să fac?!? Ştie careva??
Că m-aș lăsa de luni de tot..!! Și o să și încerc de altfel.
De duminică! Căci lunea nu mi-a prea purtat noroc.