In capul nostru facem schite. Schite despre noi…mereu si mereu, adaugam constante.
Ne-mprietenim, ne căsătorim si mai credem si ca suntem schimbabili atunci cand iubim.
Asa credem, asa speram, asa dorim.
Dragostea schimba atat de putine, din pacate..ar trebui sa tinem cont de gena, de trasaturi inradacinate, care noua personal ne plac atât de mult la noi si pe care nu ne dorim sa le indreptam in alte direcții. Ar trebui sa pornim dintr-un punct credibil pentru noi, admis, cunoscut si validat, tot de catre noi, asta pentru a ne stabili compatibilitatile reale in cuplu.
In alta ordine de idei, da, cred ca dragostea implinita aduce plusuri personalitatii tale, autocunoasterii. Te ajuta sa te-mblanzesti, sa intelegi, sa schimbi si sa imbunatatesti lucruri neesentiale poate, dar importante totodata. Te ajuta sa-ti uiti din inhibitii, sa daruiesti, sa schimbi reguli, cele aleatorii doar, retine!! sa condimentezi frumos, sa cresti o personalitate iubita de cel de care-ti pasa.
Schimbi pentru ca vrei si pentru ca poti..pentru ca iubirea te ajuta sa urci trepte in intuneric. Aveai fobie nerezolvabila de urcat scari in noapte?? …ti-era cumva teama, erai singur si extrem de speriat, cand venea intunericul, nu este asa?! Pai iata cum, un ajutor neconditionat, al unui om strain intalnit de altfel, intamplator, te poate ajuta sa cresti frumos si sa devii adultul neinfricat pe care-l visai si ti-l doreai a fi al tau in reprezentare.
” Dragoste”este egal respect, prietenie…chimie…mdaa…stim si am discutat la nesfarsit aceste teorii atât de foarte rasdiscutate.
Ce cred eu ca-i dragostea, in schimb? Ce cred ca nu-i inca destul de dezbatut??
Dragostea rezolva probleme nestiute, frustrari ale copilariei, boli cronice descoperite in timpul indragostelii si vindecabile doar atunci cand iubesti, precum am spus deja, pentru ca vrei sa iti expui temerile si fricile celui ales de tine, in speranta ca astfel le vei si rezolva pe viata mai apoi.
Insa, nu-i neaparat necesar si obligatoriu sa se si intample asa. Pe termen scurt insa, daca cineva drag tie, se implica cu totul intr-o confidenta, nu ti-o ironizeaza, ci isi doreste chiar s-o rezolve pentru ca-i pasa, de cele mai multe ori, aproape ca si reuseste.
De aceea cred ca-i imperios necesar, ca atunci cand simti sa-ti si deschizi sufletul fara urmare de pareri de rau, caci o persoana pe care o crezi straina la un prim moment, te poate ajuta sa deslusesti o fericire si o multumire de o clipa sau de o viata.
Depinde de pansament, depinde de farmacie..mai depinde si de firma producatoare, insa.😀
Poti avea o fericire comparabila cu un orgasm sec, de abia descoperit si nerepetat, sau poti avea fericirea orgasmului multiplu. Acela care te umple si te cotrabaie si te multumeste si te rezolva pe termen lung. Pentru ca uita sa faca curat dupa, ramane langa tine blocat, solidar, te aminteste prin trairi repetate in vis…te furnica..si te umbla…si te descopera…pff..gadila placut in continuare, o emotie de abia descoperita..si ti-o multiplica la infinit.
Daca gasesti omul care te completeaza atat de bine si te defineste astfel si prin vindecarea bolilor pe care tu le sustii din obisnuinta a fi cronice, lupta!!
Si iată cum in acel moment, tu crezi atunci ca-ti vindeci egoismul..pentru ca uiti de tine si pui accentul doar pe el, pe partenerul tau si pe prioritati de-ale lui.
Si tot atunci, iti amintesc eu totusi, ca nu-ti arunci egoismul la gunoi, nu-l pui sub pres, asa cum ai tendinta sa crezi, ci doar il prelungesti spre propria-ti placere.
Lupti pentru cineva ce te vindeca, te ajuta sa ai trairi pozitive, te ajuta sa te iubesti.
Lupti deci tot pentru tine, in esenta.
Egoismul tau e prezent in continuare, doar ca-i imbracat in haine de sarbatoare si e bun; nu ti-l mai reprosezi pentru ca e ascuns in camaruta de la care ti-ai impus s-arunci pana si cheia.
Te-a ajutat, in schimb, sa-ti uiti egoismul trecutului si asta numai pentru a da o sansa prezentului.
Cheia insa, aceea de sub pres, e recuperabila..zace in pamantul florii pe care nu te-nduri s-o arunci, pentru ca nu s-a ofilit cu totul.
Ai asezat-o doar la usa, cu speranta ca va ramane verde, desi tu chiar nu ti-ai dori sa-nfloreasca din nou.
Egoismul tau traieste inca. Doar ca-i frumos si pasnic, nicidecum inversunat.
Ce faci atunci??? Eii iata cum, atunci, prelungesti si egoismul lui in acelasi sens pozitiv, pentru ca pare ca luptati deja pentru aceeasi cauza; desi stiti ca intr-un final nu-nvingeti niciunul vreun razboi declarat.
Doar castigati o libertate si o descatusare a eului personal.
E cinstit, zic.