Mă gândeam acum aşa mai printre ochi obosiţi şi somnoroşi, la empatie..!..
..că nici nu-mi dau seama de unde atâta tracasare ce m-a cuprins, cu atâta dorință, într-una, de somn mult, din ce în ce mai mult, în ultima vreme!
În fine, mă gândeam cu empatia asta a mea, în plus cu inteligenţa emoţională, ce pare că mă foarte reprezintă..ce să mă fac eu cu astea două însuşiri atât de personale ce mă cam copleşesc..??!
Uite, exemplu!! Cum te văd azi mai abătută un pic, te şi trag într-un colţ, cu rugămintea maternă de a-mi spune ce te macină:
” Ce-i, măi, cu tine? Dar de ce eşti amărâtă?? Ești tristă, nu??! Dar ce s-a întâmplat?!? Hai zi, oricum te simt că nu eşti chiar în regulă..!! Sau te-am deranjat eu cu ceva?!?”
Vezi?!?..că asta-i altă problema majoră de-a mea. Tot timpul stau cu sentiment de vină. Să nu spun ceva ce supără, să nu greşesc eu nici măcar involuntar, dar nici cu o scamă aruncată către tine din greșeală, dar nici măcar cu-atât. Stiu ce spun psihologii, știu și asta..”din copilărie se trage totul..!”
Dar devine obositor. Prea multă grijă, prea multă atenţie spre lucruri ce poate uşor ar putea fi trecute cu vederea.
Prea descos firu’n 15000 de fire, cu emoţional puternic susţinut de procentajul mare de momente, când nu mi-au dat greş feeling-uri.
Nici nu mai ştiu ce să zic. Repet, devine obositor să tot ţeşi situaţii, să tot faci analogii, să tot vorbeşti și iarăși să vorbești; parcă-i mai simplu să treci cu vederea peste ele, printre ele.
Să nu te mai simţi răspunzător..!!..de cele mai multe ori nici nu eşti măcar.
Ştii ce-i mai rău?!? Că par puternică, par foarte puternică până şi în relaţie cu mine, dacă apuci să mă cunoști.
..mai ales atunci când privesc spre mine un pic, cerşind inteligenţă emoţională şi-un minim de empatie, ce-o uitatasem prin cufărul cu haine de sezon trecut.
Știu că-s puternică pe moment, ştiu că rezolv bucuria zâmbetului de-o clipă, darrr..nu întotdeauna rezolv situaţia în sine. Cu totul, de la cap până la coadă.
Asta mă şi deranjează, şi de-aia stau pe gânduri şi mă-ntreb..destul, suficient, să rezolvăm moment de bucurie, să înlăturăm un vibe prost de-o zi?!? Al meu, al altora?!?
Sau mai eficient ar fi să trec situaţii fără să şi dezgrop grămadă de detalii inutile?!?
Ce poate c-ar rămâne într-un colţ uitate, dacă nu le amintesc eu cu multă încăpăţânare?!?
Hmm..!
.. să tot cotrabai, zic!! Cel puţin în relaţie cu mine, mi-e optim momentan aşa..!
Și iar am extins şi, din nou, iarăși aceleaşi concluzii!
Sunt iremediabilă. Asta sunt eu!!