Evoluție sau depresie?!? Ce zici, sunt oare într-o etapă de evoluție ori poate doar stau pe-o margine mai prăpăstioasă-așa, ce-mi prevestește o depresie din aia foooarte adâncă, din care să nu mai știu nici eu pe unde să-mi mai scot apoi cămașa?
..că mă tot gândesc cu groază să nu devin precum doamna aceea enervantă din copilăria mea, aceea care purta cu dânsa întotdeauna un aer parcă un pic prea îngâmfat care parcă spunea despre sine însăși că-şi este indeajuns și suficientă.
Jes‘..!! N-ai habar cât de tare mă irita..mă agasam și să-i dau un săr’mâna!..pe cuvântul meu că abia-l storceam să iasă din mine, și doar ca să n-o fac de râs pe maică-mea careee..Doamne fereşte! să fi auzit de nu ştiu unde cum că m-au etichetat vecinii drept o..prost-crescută!
Hahahah..!! Nu-nţeleg ce naiba îi conta şi maică’mii atât de tare dacă ar fi aflat vreun zvon atât de fooarte jignitor la adresa mea..!
Mă rog, ce să zic, fiecare cu fixismele lui, chiar am observat mai alalteieri că am și eu câteva..și deşi nu le înţeleg defel logica şi nicidecum rigurozitatea, mi le respect întotdeauna cu o înverşunare principială.
Şi după cum îţi spuneam încă de la început de discuţie, îmi doresc din tot sufletul să nu ajung cândva eu vreo băbuță dintr-asta pe care alții s-o perceapă a fi un pic nesuferită..!
..o băbuță interesantă, ce se mai crede încă fooarte fashionistă..cum de altfel mă și prevăd ajunsă eu..hahahah..!.bineînțeles că și cu vreo două trei pisicuțe atașate firesc familiei sale mai adulte.
Știi, că pe de altă parte nici nu mă simt crescând aşa de în etate, parcă nu prea mă previzualizez nici măcar peste vreo 10 ani.
Ehh..! Probabil că mă aflu într-un moment destul de şters ca și importanță de prin viaţa mea..posibil să fie şi asta, nu? Căci simt cumva un feeling nou, simt că mi se întâmplă să..nu ştiu ce aş avea chef să fac astăzi după prânz, spre exemplu.
Nici mâine parcă nu-mi vine să m-apuc să croiesc vreun plan din acela de zile mari…dar nici măcar de zile mici nu se întrevede vreo organizare de..un ceva acolo care să mă încânte!
De-aia zic, că eu nu păţeam chestii din astea înainte cu ceva timp..adică aveam chef de orice şi absolut oricând.
Dacă mă-ntalneai pe stradă în timp ce mă dădeam cu trotineta…despre trotinetă pentru adulţi vorbesc, nu aberez încă, stai tu liniştită acolo..! Deci, dacă mă zăreai pe stradă plimbând trotineta după mine şi mă opreai cumva să mă întrebi dacă n-am chef să fac orice, răspundeam instant că da, fireşte..”Hai să facem împreună orice! Eu chiar vin! Să-mi spui doar când şi unde, eu categoric că voi fi prezentă..!
Eh! Uite, despre asta spuneam că nu mai simt eu deloc!
Nu mai am nicio dorinţă de a face ceva orice din timpul meu.
Am pierdut-o pe undeva, ori n-o mai simt că-mi trăieşte vie..ori e amorţită ori poate chiar am pierdut-o de tot!?!!??
Asta trebuie să aflu! Căci încă nu ştiu nimic cert.
În fine, chestia e că nici nu-mi lipseşte în vreun fel treaba asta.
Doar mă-ntrebam din principiu ce-i cu schimbările-astea pe care le presimt cum că se vor întinde pe-o perioadă măricică de timp de-acu’ încolo!
..şi când din greşeală mă mai nimeresc pe undeva unde dacă m-aş fi aflat în altă perioadă mai din trecut, m-aș fi binedispus pentru trei zile înainte şi încă trei după aceea, eh..uite că acum apuc doar să mă plictisesc! Cum ți se pare asta?
Încep să casc a somn, începe să mi se pară că am treabă pe-acasă, unde de altfel ştiu cu siguranţă că n-am ce treabă să rezolv..mă rog, ideea este că mă fofilez ca să plec cât mai repede căutându-mi scuze de-a dreptul penibile şi spre deloc de luat în seamă, și fără pic de credibilitate.
Căci de-aia mă şi gândesc să nu ajung naibii ca doamna aceea enervantă din copilăria mea..! Hmmm..! Dar pe de altă parte nu ştii, măi, nu poți să știi tu pân’ la urmă ce poveşti o fi avut şi ea săraca femeie de povestit dacă o ascultam și eu măcar o dată şi nu mă strâmbam mereu copilăreşte pe la spatele ei când întorcea capul..! Oricum nici nu puteam eu să mă strâmb, ori poate doar îmi era rușine..cert este că niciodată nu-mi ieșea și mie o strâmbătură simpatică cum de altfel remarcam că știu să strâmbe haios ceilalți copii..! Oricum, nici nu-i important asta de fapt..! Off..îți dai seama, sărmana femeie, cine ştie ce poveste tristă ascundea..despre cum nu şi-a mai găsit ea locul pe nicăieri la un moment dat prin viaţă..cum nu s-a mai regăsit ea poate brusc niciunde niciodată..! Cum brusc, gata!..apoi s-a rătăcit de tot!
O fi fost măritată vreodată? ..copii n-avea sigur..asta sigur!
Acumaaa..dacă stau să mă gândesc şi mai bine, nici nu mai ştiu ce mi se părea aşa de enervant şi de nesuportat la doamna de la etajul 4 de pe mijloc față.
Nu ştiu de ce-mi era atât de greu până s-o şi salut..căci ea era chiar foarte blândă şi bună şi calmă și liniştită..!..odată, ţin minte cum odată chiar m-a poftit pe la dânsa să mănânc o clătită cu dulceaţă de trandafiri, făcută de ea în casă..şi ţin minte că am refuzat-o şi chiar nu-mi dau seama de ce mă comportam astfel! Precum o ciufută de copilă rea, care-și era ei sieși îndeajuns.
Oare mă speria singurătatea ei? Sau poate că tocmai asta îmi plăcea de fapt?
Faptul că-şi era autosuficientă?
Habar n-am..! Și uite cum iar am intrat eu în gânduri şi nu mai apuc deloc să le opresc.
..căci și de aceea, mi-am dat seama acum că și de aceea nici nu mai am chef de distrat şi de ieşit şi de stat la palavre ca şi înainte.
Pentru că staaauu în neştire precum un Buddha wannabe ce se credea el Buddha încă dinainte de a fi aflat că el este acel Buddha..stau uite-aşa cu picioarele încrucişate turceşte, cu o ţigară fumegând neîncetat pe lângă mine..stauu în neştire şi mă gândesc la doamne în vârstă, cumsecade şi drăguţe..păi da, să știi că era chiar drăguţă doamna mea de la etajul 4 față acum când stau să mi-o amintesc.!…mă gândesc deci aiurea la nişte doamne care în copilărie nu mi-au ridicat niciun semn de întrebare oentru că nici nu-mi plăceau de fapt!
Oricum, de-atunci ştiam eu probabil că va veni momentul ăsta cu multe întrebări despre..fii atentă!..că mi-am mai dat seama de încă ceva..nu-i adevărat că nu mai am dorinţă şi chef de nimic în general..doar nu îmi mai doresc să fac lucruri pe care înainte le făceam distractiv, pentru că acuma, astăzi, nu mi se mai par deloc la fel de distractive.
Dar fac alte lucruri totuși, nu?
Printre altele mă şi gândesc. Deci, iată! înainte poate nu mi-ar fi dat prin cap că-mi trebuie neapărat şi obligatoriu necesar să și gândesc mai mult..!..nu mă frământam eu să gândesc deloc.
Asta zic..desfaaacem firu-n patru aiurea şi ne inventăm probleme unde ele nici nu există.
Sunt în schimbări, wow!!..că mare descoperire am făcut eu astăzi..!
Câtă pierdere de timp, zi şi tu cum arunc eu timpul meu pe geam și doar degeaba..!
Fireşte că oamenii îşi mai schimbă în timp
priorităţile.
Păi nu? Firește că trebuie să le mai și schimbe, că doar nu le-or păstra infantile la infinit…dar este chiar recomandat să mai schimbi câte una alta, te plictiseşti dacă nu produci transformări cu tine la un moment dat ..şi-apoi, Doamne fereşte! că se mai întâmplă naibii de mai şi intri în depresii..! Şi-apoi începi să vorbeşti cu tine..cică ai vorbi inițial în șoaptă..ca să nu deranjezi..hahahah!…încet-încet vorbești tot numa’ cu tine apoi, dar uuun pic mai tare..întrebi una îți răspunzi alta, mai bagi și un accent diferit pentru a delimita exact personajele..care ești tu, care e..ști tot tu..
..mmmm?? Așa zici că se-ntâmplă? Adică.. cam ce fac eu acum?? ??