Mereu m-am gândit că oamenii introvertiţi, sunt incompatibili cu mine. Dar şi în general, din punctul meu de vedere, nu-mi pare că sunt nişte oameni extrem de doriţi pe aproape. Oamenii care vorbesc cu suficientă sinceritate despre ei înşişi, ba chiar şi despre defectele personale ce-i apasă, îmi par întotdeauna mai veridici. Ştiu de unde să-i apuc, căci mă identific şi eu, cu acest gen de persoană; probabil că și de aceea îmi plac ei mai mult decât cei închistaţi şi secretoşi.
În momentul în care vorbeşti despre tine cu aplomb şi fără a minţi sau exagera ce te reprezintă sau dimpotrivă, mi se pare mult mai facil şi pentru ceilalţi în a te aproba ca şi prieten sau în a realiza cât de diferiţi sunteţi totuşi, în aceeaşi măsură.
Am mai observat, de asemenea în timp, că te poţi apropia şi de oameni a căror opţiune de viaţă nu a-i alege-o sub nicio formă pentru tine, spre exemplu.
Asta mi se pare minunat.
Să ai un simţ al răspunderii personal şi asumat în ceea ce te priveşte, dar, în acelaşi timp să fii conştient că ceilalţi nu-ţi îmbrăţişează cu totul teoriile, dar că este firesc să fie aşa.
Este interesant cum ne împrietenim uşor cu oameni ce sunt de multe ori opusul nostru.
Ce au puncte de vedere total diferite, pe care însă, chiar dacă nu le-nţelegi, poţi să le aprobi ca fiind valabile pentru unii dintre noi.
Prin a fi extrovert şi a explica lucruri despre tine, nu înţeleg eu neapărat a povesti toată viaţa ta unui străin întâlnit ieri, spre exemplu.
Înseamnă curajul de a te expune, cu slăbiciuni cu tot, unui grup din care faci parte în prezent. De a avea curaj să exprimi emoţii, chiar şi negative câteodată, de a fi cu adevărat un om deschis, care are puncte de vedere şi lucruri de împărtăşit din experienţe proprii chiar câteodată, fără frica că dacă exprimi ceea ce eşti, vei fi judecat şi pus la zid de către ceilalţi. Este important să te deschizi.
Eu aşa cred.
Te ajută să te cunoşti mai bine, te ajută în aceeaşi măsură să cunoşti şi tu la rândul tău, cu adevărat oamenii din jurul tău (şi asta pentru că atunci când faci confesiuni, vei şi asculta confesiuni), te ajută pe de altă parte să şi fii mai jovial şi mai prietenos şi mai asumat.
Nu am încredere în oamenii care nu beau niciodată, dar nici în cei care nu vorbesc despre ei vreodată.
Şi cam atât!