Se-ntâmplă să ajungem din copile, femei în toată firea..! Dar așa e și firesc, nu?!? se-ntâmplă ca atunci, când suntem mari și asumate, să ne dorim o casă a noastră mobilată cu gust de către noi, fireşte, pentru că întotdeauna considerăm că noi, doar noi, putem face cele mai bune alegeri pentru noi însene.
Avem stil, avem și clasă, putem fi până şi designeri, arhitecți!! nici nu trebuie şcoală, căci ne-am născut cu ea în sânge, avem cunoştinţe suficiente cât să-i învăţăm până și pe ceilalţi cum se asortează între ele stiluri total opuse…hahahah..!
Am dreptate când spun că noi cu toatele ne naştem învăţate? Că nu acceptăm niciuna sfaturi din principiu, am prefera doar să le dăm??
ȘtieTot considerăm că suntem..ahh..!!Dar știi personajul?? Dumnezeule..!!..cât am adorat seria asta în copilărie! Exact așa parcă se și numea cartea, iar prima, avea o copertă albastră și erau încropite acolo mici povestioare și întâmplări din viața unor pitici drăgălași rău de toot..! Totul se-ntâmpla într-un orăsel al piticilor, trăiau ei pe-acolo tot felul de situații de oameni mari…de altfel, ei erau adulți, doar că adaptarea asta mi s-a părut mișto, catchy pentru copii aș zice, îi trăgea efectiv de mânecă să citească pentru că, pe-undeva se regăseau printre piticii ăia poznași..!!
Mă rog, dacă nu mai știi, n-are sens să extrapolez pe lângă subiect, mi-am amintit și zâmbeam aducerilor aminte..
..ziceam deci, că ne considerăm un ȘtieTot- ăsta era conducătorul, șeful, înțeleptul, personajul principal..hahahahhh..- şi în momentul în care ne trezim cu certificatul de căsătorie în sertar, atunci când ne simţim în posesie pe viaţă de viaţă căsătorită, începem să ne pierdem subit interesul vizavi de noi însene.
Ne este suficient că suntem soţia lui, mama ei şi-a lui, contabila ce lucrează la banca nu știu care, ce-şi aşterne fundul din ce în ce mai îngreunat pe scaunul ponosit, ce şi-a făcut loc în sucursala unde, în fiecare zi timp de opt ore, semnăm o condică roasă prin colțuri îngălbenite de timp mult trecut.
Ne dispare brusc dorinţa de a fi suple, dispare și nevoia de relaxare într-o sâmbătă prin club, uităm să zâmbim complice iubitului devenit soţ, şoptindu-i printre buze că am avea chef de-o noapte aventuroasă…! Uităm de noi cu totul, odată devenite importante în statut, uităm sens femeiesc de femeie născută cu un sex-appeal interesant, dacă pot spune aşa şi iată-mă cum am putut..!! PamPam..!
Am câştigat un partener stabil pe viaţă, nimic nu se mai poate schimba de azi încolo, niciodată de astăzi înainte.
Ne liniştim dorinţa, ne uităm cu totul în haine largi de trening boyfriend, învârtind sarmalele prin crătiti afumate.
Socotind balanţe.
Dar hai să-ți spun ceva.. sper că ai chef să m-asculți!
În momentul în care te-ai căsătorit, de fapt fix atunci! începe viaţa ta în doi, ea nu se-ncheie aici, ci doar dă startul unei noi etape. Pe care trebuie să înveți să ți-o manageriezi. Începi un altfel de joc de-acum încolo, ce se anunţă, să știi, deși nu pare, uuun piic mai complicat decât cele obişnuit a fi flirtate doar, cele de până acum.
..dansate şi dormite senzual, când încă mai aveai de cucerit şi încă păcăleai că..încă nici tu „nu eşti cucerită chiar cu totul și pe deplin”.
E mult mai greu, din punctul meu de vedere, să-ţi menţii relaţia tânăra şi veselă şi curioasă, după ani mulţi, petrecuţi tot împreună, este mult mai dificil să reuşeşti să-i menţii interesul sexual treaz şi nu somnolent, este apoi destul de delicat să balansezi în echilibru permanent rolul multiplu pe care-l ai ca și iubită, prietenă, ca și părinte..!
Iubirea este extrem de fragilă..! Ea se menţine cel mai bine într-un climat de încredere reciprocă, paşnic, şi nu într-un climat ce exprimă nelinişte şi încordare, ofensiv. Plictisit și năzuros.
În altă ordine de idei, încrederea pe care o ai în soţul tău este direct proporţională cu încrederea pe care o ai în tine însăți, stima de sine tot de aici se hrăneşte, de altfel.
..revenind, actul de căsătorie reprezintă orice vrei tu, mai puţin însă garanţia că te-ai aşezat la casa ta pe viaţă, cu omul măritat din vreme, precaut.
..și mă gândeam să fac o lista cu „aşa da” şi „aşa nu”, sfaturi de-asteaaa..înșirate alandala, cum mai văd prin reviste, sfaturi ce ajută, cică-se, să eviţi probleme ori situaţii previzibile sau dimpotrivă, ce pot apărea într-o relaţie de cuplu.
Le şi scrisesem, dacă poţi să crezi..!!:)) cum m-am muncit eu degeaba și fără vreun rost..! În timp ce revizuiam ce-am scris, aşezând textul frumos în ordine, cu diacritice cu tot, m-a bușit râsul!!
Am realizat instant inutilitatea lor.
Şi ştii de ce? Pentru că brusc, atunci, mi-am dat seama că nu trebuie respectat niciun punct 1, nici punctul 20 măcar din lista lungă şi impresionantă, inteligent exprimată..;mi-am dat seama atunci, că nimic şi nimeni nu poate garanta o iubire veşnică, statornică, între doi oameni.
Este foarte posibil ca într-o zi să ne trezim nervoşi şi extrem agasaţi şiii..fără vreun motiv aparte, să ne dorim să punem punct, să ne scriem mai departe povestea de viață într-o singurătate solitară veşnic.
Sau în alţi doi.
„Se poate întâmpla orice pe lumea asta!!” Așa mi-am zis..!
Indiferent că ai o relaţie ca la carte privită din perspectiva ta, indiferent că ai pus în practică sfaturile bunicii, ale vecinei de la zece, sau ale prietenei tale foarte bune, se poate întâmpla o hotărâre de moment care să zdruncine actul semnat, zâmbit, la primăria sector 3, București.
Ce reguli?!? Ce sfaturi?!? ..și ce soluționări abstracte??? psihologice..?!? Nu există.
Iar dacă se întâmplă, nu văd a fi o dramă.
Ce poţi să faci, să te împotriveşti destinului?
..mmm!! Eu nu cred în destin deloc, printre altele..! E o vorbă numa’..mi-a intrat în vocabular ..
Te lași să plângi o zi, o lună..plângi cât îţi trebuie să scoţi necazul ce te-a năpădit de unde nu ştiu, iar apoi trebuie, e necesar să reîncepi să zâmbeşti, aşa cum o făceai și înainte, nu?!? în fiecare zi.
Pentru amândoi se-ntâmplă un început ce poate vă era binevenit, în plan separat de această dată, decât zile plicticoase, certuri, umbre ale unei relaţii consumate de ambele părţi.
De-aia zic, n-am lista de sfaturi astăzi, doar poate un îndemn:
„Trăieşte cum îţi trebuie ţie azi-ul.
Azi ți-e important mereu. Mereu azi!!”
Și ia cartea aia cu ȘtieTot, o s-o adore fi’tău! ?