Tot aflu cum că oamenii pragmatici sunt mai cu picioarele pe pământ.
Mai fireşti.
Mai aflu cum că idealiştii, printre care mă număr cu succes, sunt mai cu un cap prin nori.
Că ei trăiesc în altă lume.
Greu de ascultat dar şi mai greu de înţeles.
Deşi adulţi în ani, copii în gânduri.
Sii totuşi eu..
1. Nu mă consider idealistă, deşi mă tot acuză câte unii cum că aş cam fi.
2. Iar dacă aş fi, nu mi s-ar părea că ar fi vreun defect foarte major. Ba dimpotrivă.
Nu-mi plac pragmaticii. Sunt mult prea cinici. Şi acizi. Şi pesimişti.
Nu mi-ar plăcea să trăiesc o viaţă cu drobul de sare deasupra capului.
Prefer o viaţă romanţată scrisă de mine în stil boem. Poetic. Metaforic. Împopoţonat cu epitete.
Prefer o viaţă în care să cred că oamenii pot fi şi buni. Şi binevoitori. Şi simpli. Şi sinceri.
Încrezători.
Nu înseamnă că sper la vreun ideal şi că altfel voi plânge-n pumni într-un răsfăţ continuu.
Dacă nu mi se-mplineste visul.
Sau că voi bate din picior, stresând podeaua şi vecinii de dedesubt, când voi constata că soarta e nedreaptă.
Nici măcar nu cred în soartă. Nici în destin.
În nimic nu cred până la capăt.
Cred că ceea ce tot gândeşti în sine pe acolo, tot aia şi atragi.
Cred că dacă eşti pesimist, atragi întâmplări şi situaţii de viaţă personale pesimiste.
Negative.
Cred că dacă uiţi să zâmbeşti, te va uita şi zâmbetul pe tine.
Şi că vei deveni un încruntat cu riduri de expresie urâte, dacă te tot strâmbi în grimase veşnic.
În loc să râzi zâmbind.
Mai cred că este important să te menţii copil în suflet.
Ba chiar esenţial este.
Să te menţii un pic mai fluşturatic prin suflet măcar.
Deşi tu ai crescut şi-ar trebui să-ţi însuşeşti o atitudine de adult.
Atitudinea s-o ai de suprafaţă, nu în străfunduri.
Să ştii să iei decizii responsabile, mature; dar în niciun caz să te îmbătrâneşti cu totul, să nu mai ai haz..dar nici măcar un pic de haz! inocent pe-alocuri.
Nu sunt de acord cu pragmaticii.
Nu-mi place seriozitatea lor.
Nu mă face să rad.
Mă determină să cad pe gânduri.
Şi să-mi uit idealismul.
Deşi eu nu sunt vreo idealistă.
..deși..am început să cred că mi-ar plăcea să fiu până la capăt.