Barbatilor le place sa iasa la o bere. Stiti ce vorbesc barbatii la o bere? Ne barfesc pe noi, femeile.
Le place sa se planga, dupa a 5-a bere, de faptul ca stau constransi intr-o casnicie ce nu le convine. Sau relatie, depinde. Asta fac ei acolo. Se plang de lucruri ce le-au facut benevol, se plang ca au spus candva ” Da!” in fata unui preot sarutand mana nasilor, precum e datina.
De ce fac ei asta?
Pentru ca le place sa fie victime.
Adora sa-si impartaseasca stari negative si frustrari aberante si necredibile despre viata lor in doi.
De ce asta?
C-asa e barbateste, faptul ca traiesc in cuplu, trebuie sa le fie povara in fata celorlalti, nu au voie sa recunoasca cat de mult le place lor, sa doarma in brate cu femeia pe care o iubesc.
Caci daca ar spune-o curajos, ar fi doar niste pampalai, si nu masculii ce se pretind a fi.
Si cum spuneam, barbatilor le place berea. Berea barfita cu prietenii. Dupa ce au terminat sa povesteasca ei pe rand, necazul cu „a lor”, dezbat alte subiecte. De obicei, dupa ce statutul de victima s-a hotarat ca-l are fiecare in relatia de acasa, intervine partea intersanta a serii.
Aceea de lauda. De vanitate.
Fiecare dintre ei, isi continua confesiunea. Fiecare are o femeie pe care si-ar dori-o , dupa care ofteaza cand o observa prin cluburi sau prin restaurante, femeia ce le-ar aduce stari bune permanente, ce le-ar colora viata de cuplu plictisit de care s-au mega saturat.
Unii deja au introdus-o in viata lor, cu statutul de amanta.
Acestia ce fac?
Isi latra fericirea celorlalti, isi fandosesc implinirea sexuala noua in cuvinte mari, sperand sa trezeasca invidii in randul prietenilor iesiti la o bere. Povestesc ei, cu lux de amanunte, cum isi mint nevestele pentru a fi fericiti o ora cu amantele. Povestesc ce greu e sa nu simta „gospodina”, cum danseaza in drum spre sexul imbracat in straie de duminica. Povestesc apoi si cum se-ntorc acasa, cu ganduri mari de sex matrimonial, de complezenta, caci „merita si ea, saraca, un pic de actiune gesticulata si sexual.” Cei ce n-au inca asa momente pline de suspans, ofteaza a tristete.
” Ce norocos, el !! Nu ca mine!”
Mai beau apoi o bere si inca o bere. Si pleaca acasa, intr-un final si la sotiile lor. Descarcati emotional, sau plini de energie.
Si stau si ma intreb acum, in stilul consacrat de femeie maritata cu un sot acasa ce, din fericire, uraste berea si consecintele ei, de altfel. ” De ce victima? De ce sa traiasca ei incatusati intr-un statut pe care chiar nu si-l doresc sa le apartina? De ce barfa si tristete? De ce amanta si nu prietena sotie?”
Pentru ca barbatii sunt niste copii mari.
Pentru ca ei nu cauta raspunsuri caci nu pun intrebari.
Ei traiesc ce li se ofera.
Ei nu cauta, ci sunt gasiti. Si se obisnuiesc asa.