Tot citeam ca intr-un cuplu unul dintre parteneri iubeste mai mult intotdeauna.
Citeam prin carti asta des.
Dar mereu mi se parea neadevarat.
Mai intotdeauna am crezut ca atunci cand iubesti si esti iubit, adica intr-o relatie conjugala compatibila, ambii iubesc cu aceeasi intensitate.
Am realizat pe parcurs ca sunt etape insa, etape de cuplu ce traieste in armonie de dragoste in parcurs de ani, tocmai datorita iubirii dintre ei cu atribut de intensitate reversibila in ritm.
Am observat ca prima etapa, faza cu fluturi in stomac, ca si first step pentru o relatie de viitor in doi, este reprezentata prin stadiul de „iubirea este oarba” pentru ambii parteneri; de obicei, se intampla sa aiba aceeasi intensitate.
Asta reiese si din faptul ca prietenii iti explica caracteristici negative despre iubitul/a tau/ta, obiectiv, dar tu fiind atat de indragostit/a, ignori sa ai atentie crescuta la defecte.
Iti place in aceasta perioada sa tot asculti doar confirmari de cat de misto este ea/el, cel/cea sa tot asculti lucruri pozitive despre acea persoana ce a reusit sa-ti ridice nivelul dopaminei la maxim astazi.
Daca vei continui relatia inceputa pe premise atat de bune, se va intampla ce se intampla de altfel in toate cuplurile pe care le definim a fi fericite.
Aceeasi doi se iubesc mai apoi insa in altfel de ritm..ritm ce duce cu adevarat la o longevitate in relatie.
Nu concomintent la putere maxima intotdeauna se iubesc ei, ci pe rand: unul iubeste mai mult luna asta, celalalt se indragosteste din nou, luna viitoare si tot asa.
Asta este dragostea ce tine un el si o ea la infinit intr-un cuplu implinit sentimental o viata.
Astea-s cuplurile ce privite dinafara pare ca sunt indragostite permanent.
Dar si in cuplurile astea perfecte, despre care tot vorbesc in cronica aceasta, se intampla exceptia de la regula.
Exceptia asta enervanta, chiar exista si-n acest caz.
Ea intervine cand in parcursul firesc de indragosteala ritmica ce pare ca este o obisnuinta deja intre cei doi, ce parca s-au gasit si isi asteapta randul de fiori, iar si iar cu fluturi in stomac, deci chiar si la acestia, poate interveni oboseala de a te indragosti si de a te regasi mereu si tot mereu in completare de indragosteala, in bratele aceleiasi persoane.
Se-ntampla si pentru ei o zi cand unul ar vrea sa sara algoritmul invechit de atata schimbare neschimbata de altfel, de ritmicitate de indragostit.
Atunci perechea ii devine bulversata, nefiind randul ei de a darui sentiment intens, asteptand la modul inconstient, din nou, indragosteala lui/ei.
Atunci se sparge unicitatea cuplului cu baza perfecta in teorie pe perioada scurta.
De regula, da, se intampla pe perioada scurta, bulversarea despre care povestiram impreuna un pic mai sus.
In exceptie de la regula, vei cauta alte sensuri si alte directii, tot in doi, fireste. Alti doi.