Eu plus Tu fac Doi.
Eu și Tu. Noi Doi.
Eu și Tu suntem ajunși doar Unul.
Unul râdem azi.
Cei Unul.
Unul își caută răspunsuri mâine,
Tot Unul va fi preocupat poimâine.
De ce zici tu mereu doar Unul?
Căci Noi chiar suntem Doi.
Dar categoric suntem Doi.
Noi Doi.
Nu-mi place Doi.
În Doi vom trăi diferit,
În Doi ne și îngrijorăm un pic.
Dar dacă doar visăm noi doi?
Și nu ne-am contopit?
Astăzi clar, ne place Unul.
Dar mâine?
Păi mâine-i diferit.
Poate că va fi firesc
Să fim iar Unu,
Plus încă Unu, rătăcit.
Și iar ..alți Doi apoi,
Ce devin iarăși Un Noi.
Doar că sunt maturi Ei Doi.
Rămân in Doi.
Preocupați ei, ca și Unul.
Doar că preferă
Să își spună „Noi„.
Ei Doi, suntem tot Noi.
Ia spune-mi,
Ai ghicit?
Suntem Cei Unul ieri, măi,
Redevenit Noi Doi. Reîntregit.
Îmi place Noi.
Clar suntem diferit.
Cei Unul sau Cei Noi? Cei Doi?
Noi Doi și-același Unul.
Așa prefer.
La infinit.