• Eşti percepută ca fiind una dintre cele mai drăguţe femei din România. Nu cred că există bărbat care să mă contrazică, de altfel…Tu cum te vezi în oglindă?
Marina: În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri! Cum mă văd eu în oglindă? Ca orice om şi ca orice femeie am zile bune şi zile… să le zicem, mai puţin bune. În orice caz, indiferent de ceea ce percep ca reflexie a mea, ştiu că acolo se află o persoană care trebuie şi poate să îşi îmbunătăţească în mod constant viaţa şi imaginea. Încerc să mă apreciez şi să mă încurajez, să îmi explorez limitele şi să nu fiu niciodată prea mulţumită de mine.
• Înainte să te cunosc, aveam senzaţia că te iubeşti foarte tare. Acum, de când te ştiu bine, am ceva îndoieli. Tu ştii despre tine, că ai multe calităţi?
Marina: Am învăţat, în timp, să mă iubesc şi pentru defectele mele.
Dacă am sau nu multe calităţi, aceasta este o percepţie prea subiectivă, încât să pot estima, dar ştiu că am multe motive să mă bucur de mine, de călătoria pe care am făcut-o până am ajuns la această versiune a mea, şi ştiu că orice nu îmi place, stă în puterea mea să schimb.
• Ţin minte prima noastră întâlnire.
Ţin să spun tuturor de fapt, de aceea şi amintesc aici, că ai venit la mine acasă şi m-ai ajutat din senin, fără că eu să-ţi cer măcar, să spăl nişte pahare de vin pentru restul invitaţilor ce tooot soseau şi nu le făceam faţă. Aşa drăguţă eşti de obicei, nu-i aşa?
Marina: Da, nu fac lucruri din obligaţie sau complezenţă. Cunosc foarte bine ce înseamnă să ai nevoie de oameni buni în preajma ta şi fac tot ceea ce pot şi cred că este bine şi de ajutor altora, fără a aştepta ceva în schimb. Nu poţi să mimezi astfel de gesturi la nesfârşit şi s-ar vedea dacă le-aş face forţat.
• Trei cuvinte despre tine. Ce te reprezintă?
Marina: Ambiţie, determinare şi perseverenţă. Am o poftă de cunoaştere, o dorinţa acerbă de a nu mă da bătută şi de a încerca în fiecare zi, să găsesc ceva frumos în mine şi în cei din jur. De altfel, dacă privim la anii ce au trecut, se văd treptele pe care am urcat. Uneori, am avansat mai greu, alteori am stat prea mult la anumite etape, dar în final, cel mai important a fost faptul că, niciodată nu m-am oprit şi nu m-am mulţumit cu ceea ce nu mi s-a mai potrivit.
• Cum iubeşti tu? Ce nu accepţi tu ca şi compromis în relaţia pe care ţi-ai dori-o a fi fără sfârşit vreodată?
Marina: Iubesc la fel cum trăiesc: intens, sincer, complet. Cât despre relaţii, pot să spun că, încă, învăţ să le gestionez. Sunt, poate, un pic mai permisivă, decât mi-aş dori, dar am învăţat din toate relaţiile pe care le-am avut câte ceva şi asta cred că este cel mai important. Au fost, uneori, lecţii cam prea dure, am înţeles, însă, că erau necesare pentru ca eu să ştiu care sunt defectele de caracter pe care nu le pot accepta sub nicio formă.
Nu cred în perfecţiune, acum cred în partenerul alături de care defectele şi calităţile se completează şi se armonizează. Pot spune despre mine că iubesc necondiţionat, dar că acest lucru niciodată nu mă va determina să stau alături de cineva, dacă mă conving că orice am face relaţia nu va funcţiona.
• Fetiţă sau băieţel? Ce-ţi doreşti? Şi de ce?
Marina: Îmi doresc o fetiţă. Să nu se înţeleagă, însă, că dacă aş avea un băieţel nu l-aş iubi la fel şi nu m-aş bucura de minunea de a fi mama. Mă văd, acum cel puţin, mai degrabă mama de fată, pentru că ştiu că aş putea să o ajut mai mult să crească frumos. I-aş face haine, aş învaţa-o trucuri şi secrete de înfrumuseţare, aş sfătui-o cu privire la relaţiile sale sentimentale şi tot ceea ce ar fi nevoie pentru că noi două să fim, în primul rând, cele mai bune prietene.
• Cine te cunoaşte, ştie că eşti un picuţ conservatoare în alegerea ţinutelor tale. Am observat însă că linia de haine pe care o faci pentru ceilalţi, are nuanţe îndrăzneţe. De ce nu alegi şi pentru tine un stil vestimentar mai altfel decât cel obişnuit?
Marina: Un lucru vreau să fie clar: nu creez niciodată haine pe care eu nu le-aş purta sau nu le port.
Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care am ales să păşesc pe drumul design-ului. Îmi aleg ţinutele pe baza mai multor considerente: în funcţie de starea mea de spirit, de evenimentul sau ziua pe care urmează să o am, s.a.m.d.. Unora, nu li se pare că sunt conservatoare şi nici eu nu cred că mă defineşte acest cuvânt. Pot, mai degrabă, doar să spun că nu sunt excentrică.
• Ai multe prietene? Cum ţi le alegi?
Marina: Am ţinut, întotdeauna, cont de calitate, înainte să mă gândesc la cantitate. Din exterior, par puţine, dar, în ziua de astăzi, am învăţat că dacă poţi măcar să îţi numeri pe degetele de la mâna prietenele adevărate înseamnă că eşti un om bogat. Aşadar, nu pot decât să spun că, din fericire, din acest punct de vedere sunt norocoasă.
• Vinul preferat, în încheiere!
Marina: Nu am un vin preferat, dar am un soi de vin pe care l-aş alege înaintea celorlalte: rose-ul.
Cheers!