Mi-e frica de cat te iubesc eu, cateodata!
Nu mi-e teama ca nu stii tu sa ma iubesti la fel mereu.
Dar deloc nu mi-este teama de asta.
Nici nu-mi doresc sa poti tu macar sa ma iubesti asa cum stiu sa te iubesc eu, plictisandu-te chiar poate deseori cu nevoia mea de daruit iubire multa tot mereu.
Mi-e teama uneori de-un singur lucru: daca ma plictisesc eu?!?
..teama mea cea mai mare mai este si alta.
Teama mea de tine este diferita.
Se masoara in modul cum stii tu sa nu ma iubesti, cateodata.
Ciudat sa ne iubim atat de diferit si totusi intr-un mod atat de compatibil, diferit totodata.
Ciudat ca trebuie sa ne chinuim sa intelegem subliminalul cata vreme stim cuvinte care ar putea spune direct si fix ce simtim.
Nu-i asa??
„- Te iubesc eu pe tine mult si atat de mereu!”
ti-as spune eu.
„- Iar eu uit sa te iubesc cateodata.
Dar repede imi reamintesc zambetul tau.”
Dar repede imi reamintesc zambetul tau.”
Imi place si raspunsul tau.