Se insistă foarte mult în ultima vreme, pe teoria cum că bărbaţii sunt doar doritori de sex, în timp ce femeile insinuează numai dorinţa de statut matrimonial când intră în relaţie.
Se mai spune şi că masculii caută să împreuneze femei atrăgătoare, în timp ce femeile vânează statutul social al bărbatului preponderent stabil financiar.
Nu aş merge pe un general valabil în susţinerea acestei teorii. Nu cred că avem mod de percepție atât de diferit noi, femeile, comparativ cu ei, bărbații, în ceea ce privește sexul și sexualitatea noastră.
Astăzi în rânduri de Jurnal de Sex, vom discuta despre cele mai des întâlnite mituri sexuale, din dorința de a reuși să le demitizăm măcar pe alocuri, pentru a nu mai perpetua neadevăruri despre sex și sexualitate la modul general.
Înțelesurile despre sex și despre trăiri sexuale în genere, nu trebuie a fi percepute ca fiind extrem de diferite în funcţie de gen feminin sau masculin. Sexul este biologie pură pentru ambele sexe pentru că așa suntem formați genetic: cu instinct de perpetuare al speciei.
Sexul nu precede neapărat ataşamentul și nici compatibilitatea ce ne este absolut necesară pentru a convieţui fericiți şi împliniți într-o relație de cuplu cu reușită pe termen lung.
Sexul se-ntâmplă de obicei în baza unei atracții sexuale reciproce dintre doi oameni. Aceiași oameni pot trece apoi în faza de îndrăgostire sau nu. Nu este neapărat obligatoriu ca odată ce-am consumat împreună un act sexual reușit, ori tras de păr pentru a scoate măcar un geamăt pricăjit, să și formăm un cuplu important și asumat prin iubire multă cu etern pe viață.
De-aia zic că femeia nu-i departe de bărbat în mod de percepere al sexului ori al sexualității. Simte identic, deşi probabil că nu va exprima cum simte întotdeauna.
Pentru a nu fi judecată, nu de-altceva.
Pentru că s-a pornit lumea cu idei preconcepute despre ce avem voie şi ce nu ni se permite dacă suntem femei.
Pentru că iniţial am fost primitivi şi limitaţi în gândire. Aşa a pornit societatea umană. Cu restricţii, cu tabu-uri, cu îngrădiri sexuale în funcţie de gen.
Tot astfel, pentru că nu mulţi oameni evoluează în gânduri și pentru că nu toţi consideră emanciparea un lucru tocmai bun dar şi binevenit, ne-am obişnuit să acceptăm cutume considerându-le reguli corecte de funcţionalitate a cuplului ; ne-am obişnuit să ne formăm principii morale doar dintre cele cuvenite, pe care le preluăm motamo precum ne sunt îndoctrinate, și astfel ne-apar și aceste mituri care însă, nu întotdeaua au și fond real.
Femeia are nevoi aceleași cu bărbatul. Bărbatul simte aşa cum simte de obicei femeia.
Ne plictisim de asemenea amândoi, la un moment dat, de sexul nostru matrimonial de 2o de ani tot repetat dacă nu-l evoluăm chiar și pe el un pic câte un pic din când în când. Mi-e greu să cred că femeia, nu simte și ea rutina sexuală de cuplu sexuat de enșpe ani numa’-mpreună.
Doar că ea nu spune şi nici nu caută corp nou pentru reîmprospătarea emoțiilor vechi demult uitate. Pentru ea că ştie că va fi judecată de către societate dacă o va face și se va expune. Bărbatul în schimb, n-are frici dintr-astea..şi atunci exprimă şi în cuvinte ba chiar și-n fapte câteodată plictiseala cuplului, nu doar în gând cum s-a obișnuit femeia.
Bărbaţii se gândesc la sex mai mult decât femeile.
Alt mit ce mi-am propus să îl demitizez aici.
Nu ştiu dacă-i cazul să numărăm gândul sau să cronometrăm minutele, când ne trec prin cap nebunii sexuale, în funcţie de gen, din nou. Toţi avem tresăriri şi emoţii cotidian.. sau săptămânal, sau.. ce deseori au trimitere directă la sex şi sexualitate.
Păi numai dacă am lua în calcul atracţia sexuală simţită brusc în stomac, involuntar, când ne prezentăm unei persoane ivite întâmplător prin preajma noastră …și ne-am dezice imediat de ideea preconcepută cum că bărbatul ar exista cu plus de dorinţă sexuală comparativ cu femeia.
Și femeile simt acelaşi lucru în situaţia de circumstanţă de mai sus. Nu doar bărbații au fiori din ăștia, noi mereu. Garantez. Atracţia sexuală, din nou, nu ţine de gen sau de iubire ori de ataşament. Se-ntâmplă biologic, căci aşa am fost lăsaţi pe Pământ: cu instinct de perpetuare al speciei.
Alt clişeu des întâlnit, ar fi acela că bărbaţii îşi doresc mai multe partenere decât îşi doresc femeile parteneri.
Dacă am face un sondaj, sunt convinsă că am descoperi, un pic sideraţi probabil, că şi bărbaţi dar şi femei, ar răspunde tipic că-şi doresc preponderent un singur partener, sigur şi compatibil pe care să-l ia acasă.
Mă veţi întreba acum probabil cum rămâne totuşi cu numărul de parteneri pe care chiar îl şi au bărbaţii şi femeile în realitate?
Numărul acela, pe care-l bârfesc prieteneşte la o bere sau la o cafea câteodată? Despre el m-ați întreba?
Păi dacă da, atunci răspunsul este simplu. La mintea găinii, chiar, care-i mai puțin inteligentă decăt cocoșul, bineînțeles..!!:)
Oamenii au tendința de a se lăuda şi de a spune chestii pe care se aşteaptă să vrei să le auzi. Nu spun ceea ce cred şi ceea simt întotdeauna. De aici și confuziile care se nasc şi miturile care se tot perpetuează; din lipsă, doar din lipsă..! de sinceritate şi de curaj de asumare în a te expune cu ceea ce ești și nu cu ceea ce-ți pretind ceilalți că ar trebui să fii.
S-a mai mitimizat şi faptul că bărbaţii au mai multe orgasme decât femeile.
De ce am putea crede asemenea inepţie? De ce am condamna, din vorbe cel puţin, femeile la mai puţină trăire ori plăcere sexuală biologică?
Dacă luăm în considerare femeile implicate în parteneriat stabil, nu există orgasm cu număr diferit neapărat între parteneri.
Într-adevăr, aventurile de-o noapte nu ridică femeia pe culmi orgasmice întotdeauna..dar nu aş lua în calcul excitaţiile aventuroase, întâmplătoare, ci mai degrabă relaţiilei serioase.
Asta dacă aş crea vreun mit prin viitor cumva.