Spunem ce ne displace sexual în relația noastră de cuplu?!?
Spunem soţului ce nu ne place de prin intimităţile noastre matrimoniale?? Sau tăcem şi înghiţim să..ne sărute pe lângă urechea dreaptă, deşi numa’ dacă ne răsuflă pe-aproape ne gâdilă într-un asemenea hal, încât uităm până și urma gândului de chef ce parcă-parcă ne-ncălzise un pic trupul?? Ce deja vibra spre el pozitiv??
Cum procedăm?? Îl menajăm şi trecem cu greu momentul, îl lăsăm nediscutat, sau abordăm cu francheţe subiecte despre lucruri și gesturi ce nu prea ne sunt adecvate??
Se mai poate întâmpla alteori să te agaseze tot feluri de ticuri verbale ori gesturi, care îţi ridică tensiunea atât de tare încât numa’ idee de partidă răvăşitoare nu-ţi mai arde. Care-ți taie avântul înainte de-a începe.. !
Şi ce faci atunci, îi spui??.. sau taci că-ţi „trece ţie pân’ la urmă”?!?
Cum o fi mai bine?? Cum o fi de preferat pentru ca tu să nu mai fi deranjată, pentru ca el să nu mai insiste cu treburi ce ori te inhibă, ori te gâdilă, ori te enervează..ce gânduri sexuale nicicum și orice-ar fi, nici pe departe nu-ţi imprimă?!?
Eu cred că aş aborda o discuţie deschisă, la obiect.
Asta și pentru că, probabil, aşa aş prefera să facă şi el..mi-ar plăcea să-mi spună dacă are ceva de spus direct, într-o manieră simpatică, cu un pic de diplomaţie fireşte, ori poate amuzat încercând o glumă pe care s-o aducă ușorel în plan serios..dar să-mi spună, categoric! ce-i displace, dacă îi displace ceva.
Ca o paranteză, între noi fie vorba, aşa și procedăm de altfel, amândoi…!..cu diferenţa că eu sunt diplomatul din familie, cel care menajează sentimente. Iar el??? Hmm!! El spune franc, exprimă atât de foarte direct lucruri ce nu-i convin ori nu le înțelege sensul, încât dintr-un deranj minim poa’ să-l ducă în atac la persoană..! Jur, aşa face..! E ceva incredibil..! noroc că m-am obişnuit cu el, noroc pe de altă parte că eu sunt de-o calmitate cevaaa..de apreciat!! Hahahah..!!
Mă-ntorc la discuţia iniţială şi, în aceeaşi ordine de idei, uite..!!..spre exemplu, ştii ce problemă am avut noi la începuturi?? Hahah..!! Acum mi se pare de-a dreptul amuzant, atunci însă, mă scotea din toţi pepenii..!
Așaaa..! Păi atunci când îi venea chef de-o seară ..relaxantă, avea întotdeauna acelaşi discurs în preambul:
” Ciiine are chef de-o năzbâtie, în searaa asta?? Ciiine are chefuușor de cevaaa..proostiioaare??…”
Jesus!! Când auzeam, mi se ridica părul tot în cap..! Mă irita ceva incredibil..!! Efectiv îmi venea să-i închid gura instantaneu, să o lipesc să-i tacă cumva pe loc și brusc..!! Parcă şi tonul îi era preaaa..libidinos?!? Aşa-mi suna mie cel puțin. Pfff..!! Ceva îngrozitor..!!
Am tot tăcut o perioada. Ce era să fac?!? Eram şi noi în primă etapă de cuplu, mi-era și jenă…!…iar atunci, zâmbeam crispat, desfăceam o sticlă de vin, răsuflam adânc şi mă relaxam!..niciodată însă nu i-am răspuns în cuvinte.
Asta până-ntr-o zi când scoasă din toate răbdările, m-am zburlit spre el cu ton ridicat, dând din mâini răspicat, reușind cu greu să scot o frază împiedicată, extrem de arţăgoasă însă și foarte ofensivă:
„- Nimeni. Ab-so-lut nimeni nu ar dori prostii în seara asta. Şi în nicio seară n-o să mai vreau, dacă mai aud întrebarea asta oribil de libidinoasă vreodată..! Ahhh..!! Urăsc când spui asta, urăsc!! urăsc..!! urăsc rău de tot..!!.să te-aud lungind aşa silabele ca un..nătăfleţ linguşitor șiiiii ca un..!! Offf!!..
Iartă-mă, m-am abţinut până acum, dar nu mai pot..!! Iartă-mă, te rog..! N-am vrut să sune așa..! Offf..!..Ce zici..?!! Desfaci un vin roşu?? Iartă-mă..!!”
Uite, vezi?!? Că de-asta zic!! De-aia și prefer mereu dialogul relaxat, tot de aceea mi se și pare benefic să comunici în parteneriat, chiar şi în momentele intime să explici întotdeauna ce nu-ţi prieşte..; o atingere, un sărut, o vorbă..!
..altfel, te tot încarci, te-ncarci..tăcând până când într-un moment îţi scapă, răbufneşti cu furie, cerţi în loc să spui ce te gâdilă agasant, într-o manieră cumsecade, aşezată, prietenoasă.
Aşa cum trebuie să fii când iubeşti cu tot sufletul.
Cert e că n-a mai scos fraza aia lungă niciodată întrebător şi ațâțător – c-aşa credea el că o percep eu -spre mine.
De-atunci, ştii cum spune uneori?
” Baaabe..!! Mă duc la dus…!…șii apoi..chestia ce n-am voie să-ntreb..??””
Hahahah!! A devenit o glumă între noi..că după atâţia ani, nici nu ne mai întrebăm, de fapt..! ne observăm din ochi, se-ntrepătrund uşor privirile şi-şi răspund apoi tot singure în tăcere.
E mult mai simplu așa.