Mi-a intrat ceva în ochi.
O lacrimă?
Mă deranjează rău ceva la ochi!
Și nu, nu este ea,
..lacrima mea.
Am avut lacrimi ceva..
dar până ieri.
Azi mi-e ochiul plin de gânduri.
Dansa în lacrimi ochiul meu
Dar numa’ până ieri,
Cumva dansa de prin
străfunduri.
Astăzi, am însă ochii plini de zâmbet,
Deloc nu fac vreun loc ei lacrimii,
Ce-mi stropea..dar până ieri,
Obrazul cam crispat,
Prin amintiri plimbat.
Mi-e greu un pic fără un gând de tine.
Poate mai ușor mi-ar fi,
Să îți zâmbesc în amintire?
Căci și cu tine îmi devine greu,
Îmi esti și-aproape, așa cum îmi doresc,
Așa e.
Dar asta numa’-n visul meu.
Prefer să-mi zambesc eu lacrima
Ce nu mai curge în neștire
Pe-un obraz;
Nu-mi curge nicio fericire.
Și nici măcar dezamăgire.
Se prelungește doar,
un zâmbet larg de agonie.
Am învățat să mă trăiesc
și eu,
Cu zâmbet un picuț citeț.
Mi-aude lacrima un gând
Ce te gândea cândva, plângând
Dar nu știu cum, c-așa deodată,
Mi-a plecat lacrima toată.
S-a hotărât cumva să nu te mai inunde,
Nici să te-alerge pe niciunde.
Mi-a stat pe loc încrâncenată,
Brusc, acuma și de tot..ea toată.
Îmi place să mă simt curată.
Dar fără să-mi spăl fața de acum,
Cu nicio lacrimă sărată.
Lacrimi multe, în șuvoi,
îmi vor mai curge prin noroi
Vreodată sau candva..nu știu..
Gândul alb cel dezgolit de noi,
Va plânge încă de va vrea..
dar cumva mai liniștit.
s-a săturat și el de-un doi.
De un mereu și pretutindeni doi.
Aceiași doi.
Noi amândoi.
Și m-am trezit,
De fericire plină
Că mi-a trecut visul urât
Că lacrima mi-a revenit.
Amară sau sărată
Nici nu-mi contează.
Știu doar câtă bucurie simt,
Că sunt iar trează.
Ador să plâng de fericire,
Ador să plâng de bucurie,
Te iubesc râzând în plânsetul
acesta mut.
Ce nu mai e în adormire,
nici doar în amintire.
Căci eu îți sunt,
Iar tu îmi ești,
Și ne trăim în lacrimă de doi,
Noi doi,
Aceiași doi.
Mereu și pretutindeni
noi.