Deşi ne-am născut pe planete diferite, deşi bărbaţii sunt de fapt marţieni iar femeile venusiene, cineva a hotărât totuşi pentru noi o planetă nouă unde să trăim în devălmăşie genuri de sex diferite, iniţial doar pentru a perpetua împreună specia umană care se afla pe cale de dispariţie.
Bărbatul şi femeia sunt diferiţi, de aceea se şi doresc unul pe celălalt, bărbatul fiind însă în principal guvernat de instinct de perpetuate a speciei, femeia în același timp, fiind reprezentată mai degrabă prin instinct de conservarea a acesteia.
La începuturile lor, nici unul nici celălalt nu avea necesar sine qua non şi de o poveste de iubire pentru a beneficia de-o partida de sex, atunci lucrurile se întâmplau la nivel primitiv, cu scop precis, ţelul fiind unul dătător de viaţă şi nu acela de a trăi în cuplu împreună într-o armonie care să ne ajute să atingem un prag important al fericirii personale şi al împlinirii sufleteşti.
La început de vreme a speciei umane deci, omul nu neapărat dezvolta sentimente de afecțiune împreună cu un alt om, nu simţea nici vreo dorinţă aparte de a desluși înțelesuri despre puterea iubirii, nicidecum nu avea habar totodată că ar putea trece calitativ şi nu cantitativ, timpul vieţii sale; astfel se face că diferenţele marcante dintre un bărbat şi o femeie nu se făceau remarcate, nu apăreau probabil nici măcar la nivel de discuţie prietenească, nu măcinau şi nu indicau problemă ce trebuie rezolvată, nu se căutau soluţii pentru un trai de convieţuire mai bun, din punct de vedere emoţional şi sufletesc.
Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat în totalitate.
Punem accent pe imaginea autentică a unei fericiri de cuplu, am descoperit esenţialitatea soluţionării ecuaţiilor cu aceste două necunoscute, pe care se pare totuşi că încă o mai bâjbâim, deşi am aflat între timpuri rezultatul corect în genere.
Atracţia sexuală existentă între doi oameni, pe de altă parte, reprezintă baza în formarea relaţiei de cuplu, etapa primitivă.
Pentru a evolua frumos o relaţie stabilit tacit de comun acord că ar fi benefică şi compatibilă pe termen lung amândurora, aceiaşi doi oameni vor merge apoi agale împreună pe acelaşi drum, muncind reciproc la construirea lui, astupând din timp, pe rând ori simultan, gropile ce ar putea împiedica partenerul în a înţelege şi a accepta totuși diferenţele majore existente genetic între ei, asta pentru a nu avea divergente conflictuale un timp care să le pericliteze viitorul împreună.
Încă de la începutul unei relaţii de cuplu, sunt prezente și uşoare diferenţe de percepţie existente și ele între un marţian şi o venusiană.
Ce înţelege spre exemplu, bărbatul prin ‘te doresc’ şi ce acţiuni va întreprinde acesta pentru ca femeia să simtă în replică același lucru, căci untre dorinţa unuia şi aşteptările celuilat, cuplul va trece mai mereu prin greutăţi multiple pentru stabilirea unui limbaj comun, simplu şi deschis, pentru o comunicare sexuală armonioasă!!…căci bărbatul prin esență are nevoie să cucerească, femeia având nevoie să fie aleasă.
Femeii îi este necesară încrederea şi siguranţa că ea este aleasa lui, dorinţa sexuală feminină va fi activată doar când aceasta va trăi cu impresia că doar ea există pentru el şi nicidecum altcineva. Bărbatului în schimb îi trebuie să trăiască cu impresia că doar el este cel care alege, că ştie tactici suficiente cât să-l ajute să se aşeze mai mereu în centrul atenţiei pentru a fi dorit.
Mergând mai departe, am mai remarcat de-a lungul timpului ce impact negativ important are refuzul sexual în cadrul unei relaţii, nimic altceva nu poate răni mai tare într-un cuplu decât refuzul sexual.
Partenerul jignit astfel, va resimţi profund manifestarea lipsei dorinţei sexuale a celuilalt, o va percepe drept ofensă, în principal bărbaţii fiind mai mult decât femeile cei ce se vor izbi de acest zid al respingerii, în parcurs de timp trecut împreună.
Dar de fapt, ce transmit eu femeia, atunci când îţi spun că aș prefera s-o lăsăm pe altădată, atunci când nu-ţi vin ca de obicei în întâmpinare, pentru că am o migrenă groaznică astăzi?
Ce spun eu şi ce înţelegi tu?
Se gândesc oare ei bărbaţii şi la cauza care a generat o situaţie intimă încordată între noi de la o vreme încoace?
Femeia zilelor noastre are şi ea dreptul la orgasm, astfel că îi va fi necesar un climat erotic confortabil pentru a dezvolta complice o seară senzuală vibrantă de ambele părţi, cu final orgasmic simţit reciproc.
În acelaşi timp, dispoziţia femeii de a fi părtaşă într-un act sexual, nu este mecanică şi erectilă în orice context s-ar desfăşura, precum a bărbatului.
Sexul cuplului poate exista exploziv pentru acesta pe termen lung, se poate mişca în nuanţe uşor diferite care împreună să definească culoarea principala ca fiind una extrem de senzuală şi profund orgasmică permanent, ori dimpotrivă! poate trăi îmbrăcat banal, tern şi cenuşiu, nefericit şi atacat frecvent de migrene ceea ce uşor uşor ar putea duce chiar până la destrămarea cuplului.
Pentru că sexul contează. Pentru că dacă dorinţa moare, pentru că dacă astfel sexul intre noi devine responsabilitate şi nu stimul, vom naşte sentiment de culpă, vom începe să simţim nelinişti şi incertitudini, vom gândi că nu mai suntem îndeajuns de atractivi cum eram odată..ne va scădea stima de sine. Vom deveni nefericiţi şi trişti ducând până la absurd analogii necredibile, scenariul ipotetic al decăderii noastre în reprezentarea celuilalt.
Şi totuşi, ce-am spus eu şi ce-ai înţeles tu?
Cum naiba ai perceput tu că nu-mi mai place de tine deloc, când eu doar am enunţat că am o migrenă puternică care mă doare azi? Ai dreptate, am des migrene în ultimul timp, cred că mă copleşesc atât de des din cauză că nu mă mai ajuţi de la o vreme, nu mă mai ajuți să simt confort psihic şi emoţional, care să mă elibereze de stresuri şi care să mă determine apoi să mă învălui în mătăsurile erotice care-ţi plăceau atât de tare şi ţie odinioară.
Femeia în permanență are nevoie să se simtă dorită sexual pentru a naşte dorinţa sexuală la rândul ei, astfel, bărbatul poate ucide erotismul femeii iubite într-un singur mod: prin sentiment de insecuritate, transmiţând gând şi vorbă cum că ea, iubita lui, nu este neapărat aleasa, de neînlocuit, că ea poate fi schimbată.
Asta spun de fapt eu, asta înţelegi de fapt tu:
Eu, femeia, spun că mi-ai creat voluntar sau inconştient un sentiment curând de teamă, picurat cu lacrimi suferinde şi fricoase care se plâng de neiubirea ta, fapt ce m-a destabilizat emoţional. Fapt care a dus la apariţia migrenelor mele care de apăsătoare ce sunt, ţi-au respins ţie constant nevoia acută de sex cu mine. Pentru că eu nu sunt senzuală şi erotică decât dacă tu mă doreşti autentic pe mine personal, și nu atunci când ai nevoie de o descărcare fizică şi atât.
Eu, bărbatul, pe ce altă parte, spun că nu mai simt aceeaşi atracţie sexuală cu tine ca la început, spun că nu mai am aceeaşi dorinţă de preludiu mereu lung, că nu mai am întotdeauna răbdare să te încălzesc’ şi pe tine pân’ la capăt, ştiu deja ce şi cum te incită şi te excită foarte tare şi în ultima vreme scurtez episoadele sexuale dintre noi, probabil pentru că nu mai am aceeaşi preocupare de a descoperi mistere noi de-ale tale, am senzația că le ştiu deja pe toate.
Mai spun, pe de altă parte, că mi-ai creat nelinişti cu refuzul tău sexual constant, nu pot să continui să iau în calcul migrena ca fiind factorul cauzator al lipsei tale de dorinţă sexuală în ceea ce mă priveşte, am început să cred că nu mă mai iubeşti, că nu te mai atrag, de aceea probabil m-am şi retras cumva din camaraderia cu tine, nu te mai vreau nici eu prietena mea dacă tu mă excluzi din intimitatea noastră care, indiferent de mă crezi ori nu, aşa cum era ea, mie chiar îmi lipseşte cu adevărat.
Deci ea nu mai este misterioasă, nu mai aduce în cuplu aport erotic nou, nu mai ştie să uimească pentru a perpetua atracţia sexuală şi dorinţa, iar lui i-a adormit interesul sexual pentru că din cauză că nu mai are aport creativ sexual, nu mai este inventiv şi evolutiv în relaţia sexuală de cuplu, s-a plictisit astfel de aceleaşi atingeri atinse tot mereu în aceleași locuri, de aceleaşi scheme şi întotdeauna aceleaşi poziţii despre care ştie el bine şi categoric că-i asigură un confort orgasmic satisfăcător.
Ce au însă în comun cei doi născuţi pe planete atât de diferite?
Modul de comunicare defectuos.
Nu poţi să vorbeşti în limba învăţată pe Marte atunci când porţi o discuţie cu o vorbitoare a limbii de pe Venus, deşi seamănă bine limbile acestea două între ele, există diferenţe majore de nuanţă.
Fapt care uite! duce la migrene, fapt care duce apoi la refuz sexual, lucru care duce categoric însă din nou, la o concluzie similară de cuplu, luată în plan separat de fiecare pe rând de dată această: persoana pe care o iubesc cel mai mult din lume, nu mă mai iubeşte la rândul ei.
Cât de simplu ar fi fost să uităm noi diplomaţia pe drum şi să comunicăm celuilalt exact cum simţim lucrurile, cum s-au schimbat exact treburi printre noi?
Cât de simplu este să nu asotăm cu noi cenuşiul şi ternul, să nu ne îmbrăcăm precum se îmbracă diplomaţii, şi să decidem astfel speranţa ca fiindu-ne în doliu de astăzi înainte, și pe veci așa?
Cât de simplu este să povestim adevăr unul despre cum simte celălalt şi invers, şi astfel să ne confirmăm mereu iubirea care culmea! chiar există între noi. Profund şi statornic?
Păi cât de frumos este să dezvăluim trupul gol şi vulnerabil, decât să-l tot învăluim treptat cu secrete care ne vor împiedica atingerile?
Trăim cu picioarele aşezate pe Pământ, atât eu femeia, cât şi tu iubitul meu, bărbatul.
Nu-i deloc important locul pe unde ne-am născut noi, ci doar locul unde ne-am întâlnit noi, aici ne trecem timpul împreună, acolo nici nu mai este viaţă din câte știu.
Aşa am auzit, cel puţin. Tu ce-ai aflat?
Articol aprilie 2016, revista Tango-Marea Dragoste