Ia zi-mi, de ce vorbim de noi?
Dacă-i mai bine şi chiar simt un eu?
Zi şi mie, are rost
Să ne tot amăgim.. mereu?
De ce „noi facem”
Când tu vrei „eu fac”?
De ce vorbim pentru un doi,
Când nu mai simţim un noi?
De ce pluralizam un singular,
De ce insişti cu noi,
Când ştiu că te preferi
individual?
De ce ne căutăm sau ne sunăm?
De ce dormim apropiat,
când pare că am conştientizat
Nevoie multă de-un alt pat
al nostru, da,
dar separat?
De ce pretinzi că vis de doi,
nu-ţi pare un banal?
Cum de-mi vorbeşti şi-mi povesteşti,
Atât de calm şi relaxat
De noi al nostru,
fără emoţie sau tremurat?
Cum de crezi tu că mai cred,
când spui că încă desluşeşti,
dragostea cea din poveşti.
Pe care n-o-nţelegi cu mine împreună,
Ci doar în doi,
Cu unu-n urmă.
De ce crezi tu că vreau neapărat
noi doi,
cu viitor în minus sentiment
sentimental de amândoi?
De ce îţi plângi mereu tu fericirea,
de doi cuplaţi în amăgirea
visului frumos de doi..
Ce nu pot altfel,
Decât ei amândoi?
Cum înţelegi tu c-aș mai crede,
că n-ai dorinţă de secrete?
Secrete la care nu aş fi gândit
vreodată,
Dacă credeam că vrei cu adevărat
să mă şi desluşeşti cândva,
pe mine toată?
Crezi că eu cred vreo iubire-n doi
Cu explicaţii de nevoi,
De a mai iubi un pic,
şi fără mine, câteodată??
De responsabiltati tu liber
ba chiar total aerisit?
De ce ai înţeles că fără noi
Eu n-aş avea vreun sens?
Nu crezi tu că-i mai dificil
Să îmi imprastii tot mereu, venin?
Mai bine învaţă-mă să înţeleg
Că-n doi se-ntâmplă câteodată
Şi dorinţă de fericire separată.
E cinstit, corect şi de apreciat
Un adevăr curat din partea ta.
Că asta tot aştept eu.
De ce să suferim şi să ne chinuim
În încercări de doi
Când ne dorim cu totul separat,
Să fim doar unul asumat.
Greu să înţelegi lucruri nespuse.
E şi mai greu să te trăieşti în doi
Doar în situaţii presupuse
De aventuri mişto în doi,
Dar fără certiduni,
De aceiaşi noi.
Iubim principial
cuplu de noi acelaşi,
atât de liniar..!
Greu să ne spunem noi
unul altuia
că am risca o viaţă-n unul
Că stăm însă cu frică că niciunul,
N-ar trăi apoi chiar liniştit,
Deşi acum e plictisit.
Rutinaţi în fericire de noi doi
Plictisiţi de azi, acelaşi azi mereu,
Tot preferăm un amândoi
Aceiaşi doi.
Nu riscăm nefericire,
cu maxim de trăire,
..noi fără noi.
În alţii doi.