Revelionul.Ultima noapte din an.
Noaptea.
..care ne creează probleme, gânduri, speranţa bucuriei mari de moment.
Cum îmbrac eu Revelionul anul ăsta?
Mmm?! Cum să ne-mpodobim noi de Revelion?
Ce culoare să-mi aşez pe mine?
Rochia lungă-i iarăşi un must have?
Ori poate nu?
Să mă duc să-mi fac o ţinută şi mai talentată decat îmi fac de obicei? ?
..sau să n-am chef şi să nu mă intereseze spre deloc şi ce-o fi așa se va-ntâmpla şi voi lua decizia atunci pe loc şi aia e?
Cu un partnership de-atâţia ani în doi, aceiași doi mereu, cu principiile de matrimonial bine stabilite de comun acord, de ambele părţi semnate ele virtual..în plus și cu certificatul nostru cel stătut și-ngălbenit pe la colțuri de-atâta vreme trecută peste el, semnat pe la o primărie într-un demult cândva..păi cu atâtea de-astea înșirate aici mai sus, poate că-ți sună a fi un fleac pentru mine.
Revelionul, măi!..la el fac referire, firește!
Pare probabil că nu aş mai avea nimic de demonstrat, nimic nici de croit vreodată, căci viitorul mi-este scris şi aranjat cu totul, indestructibil.
Greşit. Nimic mai eronat.
Cu toatele ne agităm pentru a arăta nefiresc de foaarte altfel când se-ntâmplă ziua ce semnalează trecerea peste prag de an ce-a fost, spre an ce va veni.
Indiferent de vârstă ori statut, indiferent de silueta subțire ori în lipsa ei, în noaptea de Revelion întotdeauna îţi dai testul.
Testul anului.
Testul recunoaşterii publice.
Trebuie să te demonstrezi într-un loc unde nici măcar nu vrei să te afli, unor oameni pe care nici nu vrei măcar să îi cunoşti, cu mulţi dintre ei nici nu-ţi doreşti vreun relaţional pe viitor, dar nici să închegi mai bine relaţionalul pe care-l ai deja prin cine ştie circumstanţe-n preajmă.
Cu toate astea însă, totuşi..iată evenimentul unde trebuie să ai tu rochia mai mult decât perfectă, rochia cea mai invidiată şi cea mai (răs)discutată, trebuie să fii plăcută şi flirtată..trebuie să naşti pasiuni deşi nu ai nevoie de vreo nouă pasiune în viaţa ta.
Trebuie ca tu să fii EA: cea mai frumoasă, cea mai cu toate cele mai cum trebuie așezate, din orice unghi de vedere ai privi lucrurile.
O seară care nu înseamnă decât o cifră schimbată-n calendar, îţi macină gândurile toate.
O seară că oricare alta, te poate ridica în ochii tăi sau te poate inculpa în ochii lui.
Hahahah..! Dar ce infantile mai suntem noi femeile, câteodată..!!
Uităm că el, nici nu ne mai vede pentru că s-a săturat de feminitatea noastră pe care tu încă insişti să ţi-o dezvălui; iar şi iar şi tot mereu din nou i te arunci în față cerșind apreciere.
..deşi el s-a săturat să te tot laude, să te mângâie-n orgoliu, să-ţi recite cuvinte în care tu tooot mai speri şi tot mai crezi că le şi simte. Cum tu le simţi.
Dar El cel atât de-al Tău, ce simte? Și ce vede? Ahh..! Păi El cel atât de al Tău o va vedea pe Ea, cea atât de a Lui.
Iar El al Ei te va gândi pe tine, cea a Lui al Tău.??
Amuzant ori spre deloc, chiar spre așa se-ntâmplă lucrurile de obicei.
..în van şi degeaba îmbraci şi coafezi, tu eşti şi vei rămâne aceeași tu. A ta.
De-acu’, zic că ar trebui să-ţi recunoşti ţie măcar, cum că speri şi că-ţi doreşti confirmare în faţa celorlalţi.
..pentru că-i nouă şi credibilă şi pentru că-ţi mângâie ego-ul cum uitasei că poate fi el mângâiat și, cel mai important, pentru că recunoașterea celorlalți îi amintește și partenerului tău că ești, da, încă ești deși aproape că și tu uitasei, o femeie frumoasă. PamPam!
Recunoaştem mai cu greu noi, femeile, chiar şi în faţa noastră, dorinţa de a fi plăcute şi aplaudate de un public nou în genere.
Ne risipim din jenă şi din cauza faptului că suntem judecate grav şi inculpate din start, confundate cu bărbatul care dacă place..haaț! va şi ataca.
Bărbatul este prădătorul, femeia există precum felina.
Bărbatul este necertat de societate, are drept s-aţâţe, va fi judecat blând indiferent de ce ar face, indiferent de ce şi cum ar spune acționând.
În schimb, femeia măritată s-a obişnuit să nu-și asume public faptul că da, firește, își dorește să fie senzuală în continuare, deşi stă în statut certificat de cuplu.
Vrea să fie feminină în continuare, își dorește câteodată de ce nu? să simtă că atrage în continuare masculul..ba unora le place până și acţiunea lui..!..deşi o ceartă şi-o bârfesc atunci când masculul lor priveşte expresiv feminitatea altora.
Revenind, evenimentul Revelionul ne trece cel mai scump decât oricare alt eveniment din an.
Îl coafăm mai mult decât am avea răbdare vreodată, îl croim şi îl machiem şi îl gândim cu toate răsputerile noastre.
Îi punem atât de multe virgule, încât uităm paranteza cu simţitul bine, uităm bucuria râsă mult şi fără rost dar foarte vesel într-o seară oarecare petrecută într-un club şi mai oareşce, când ne-am înţolit şi mai dezinteresat decât oareșcum.
Revelionul pentru mine înseamnă o lacrimă ce-mi curge şi iar îmi curge şi nu se mai opreşte din curs..!! A naibii coțofană plângăcioasă!!
Cine mă cunoaşte, ştie că nu spun vorbe.
Habar n-am nici eu de ce mă bușește plânsul pe la un 12 noaptea așa, fix în punctul culminant al serii, când pocnesc artificiile. Mereu m-am întrebat motivul, dar nu mi l-am descoperit încă; presupun că-i o emoție puternică ce mă cuprinde, căci ce-i drept, sunt foaaarte emotivă și sensibiloasă..??Așa-i și fi’meu.
Seara Revelionului nu-mi conferă personal nicio recunoaştere de..mai frumoasă, nu mă distrează niciodată, ba dimpotrivă! după cum spuneam mai sus, mă emoţionează numa’ negativ şi mă și înfometează peste măsură de tare.
În plus mereu am senzaţia că am slăbit cu 2 grame şi mai mult decât de obicei, datorită unei cure noi şi astfel, fireşte că pot să-mi croiesc o rochie care să-mi sufoce talia şi pieptul şi care să-mi turtească categoric fundul. ?
Noaptea Revelionului este pentru mine și cea mai pleoştită noapte din an, mereu ţin să coafez părul bucle, deşi eu sunt creață natural iar părul meu are volum doar uscat cu difuzorul şi nicidecum ondulat cu ondulatorul.
Revelionul îmi mai pictează fața cu tot felul de culori inedite şi absolut inadecvate, căci de-obicei eu nemachindu-mă, nici nu cunosc vreo profesionistă bună într-ale machiajului.
Revelionul îşi mai propune să-mi mărească și-un pic ochii care-s prea mici şi mult prea strâmţi, mă lasă fără privire jucăuşă..şi mă transformă astfel uite-aşa! cât ai bate vreo trei ore din palme, într-o Adina mai matură categoric decât cei 37 de ani ai ei suficient de asumaţi pe-alocuri, într-o femeie searbădă şi excesiv de banală. Hmm..destul de urâțică, dacă mă gândesc mai bine!
Cum eu chiar nu sunt. PamPam!!
Eiii..şi uite cum ori poate de aceea, anul acesta n-am în plan deloc să-mi organizez noaptea de Revelion în niciun fel mai altfel decât oricare altă seară.
Vreau doar să o trec şi să mă scap de grija ei cu totul.
Oricum ştiu din start ce se va întâmpla.
Se va întâmpla o masă lungă, plină de oameni ce-şi mişcă complezentele de colo-dincolo, grăbit ciocnind ei cupe de şampanie ce nu le plac defel şi nici n-au chef să le bea, ce au alături parteneri pe care nu au chef să îi sărute ori să le ureze An Nou Fericit! căci sunt nervoşi de când şi-au înnodat cravata, ori de când au tras fermoarul rochiei strâmbe, greşită de croitoreasă.
Dar se apropie Crăciunul până una alta..!!
Pfff..la naiba! Şi nu mi-am pregătit nimic mai special…m-am apucat să scriu Revelionul..!!
Oricum, Revelionul este mult mai important.
Revelionul este Noaapteea!
Pai n-am dreptate? Păi zi, hai!
Aaa..care știți ce-i mai fashion anul ăsta?
Caree?? Heelloo!!