Mi-a scris cineva într-un comentariu la o postare, pozitivă acea postare de altfel, mai exact aceea în care mulţumeam participanţilor la concursul iniţiat de mine împreună cu eBloguri, că „sunt atât de fericită în urma campaniei în care ceream păreri şi critici obiective pentru o evoluție personală mai rapidă, asupra blogului despre care vorbim 😀 doar pentru că cei ce au scris articolele, nu au fost sinceri în aprecieri; pe de altă parte, că am prea multe întrebări despre viaţă în general, frământări şi mai multe, ceea ce denotă neîmpliniri personale o droaie”.😀😀
Voi ce părere aveţi?!?
Eu consider esenţial să începi să te cunoşti întrebându-te în plan personal despre una alta când ai nelămuriri, mai consider de asemenea foarte important să ai întrebări despre trăiri proprii sau auzite, să încerci să îţi explici ce ţi se-ntâmplă şi să înţelegi, pe de altă parte, unde greşeşti, de ce greşeşti şi cum poţi remedia situaţii pe care le-ai greşit involuntar, câteodată.
Şi pentru că m-a pus pe gânduri un om pe care nu-l cunosc, încerc să mă gândesc la ce mari probleme am eu şi poate nu-mi dau seama, de ce aş putea părea neîmplinită sau în vreun alt fel şi din ce puncte de vedere, sau de ce m-ar minţi oamenii de prin jur, cunoscuţi personal sau doar virtual, de ce şi-ar dori, mai apoi, aceştia să mă determine să simt energie pozitivă sau bunăvoinţă din partea lor.
Uite un articol la care n-am idei de continuare.
M-am gândit ceva, am cotrobăit prin mine un pic… ba mult chiar, ca să fiu sinceră până la capăt şi nu întrezăresc prin mine neîmpliniri majore sau acute, ci mai degrabă nelămuriri, nedumeriri şi de astea. Fireşte că am perioade down, ca toată lumea, cu siguranţă am şi câte o zi sau două sau o sută… într-un an, mai triste, mai singure, mai neliniştite sau cum vreţi voi să le numiţi.
Neîmplinite, poate.
Însă, dacă mă privesc de aproape şi de departe dacă îmi văd umbra, per total, eu mă simt bine trăind în viaţa mea.
Acumaaa… ce să zic, mă neîmplineşte un pic faptul că n-am doi copii, spre exemplu, căci îmi doream şi eu o fetiţă pe lângă Radu cel simpatic pe care-l am, dar… asta a fost… poate va apărea şi ea într-un viitor apropiat. Sper! 😁
Mă mai gândesc la faptul că mă dezvălui cu întrebări şi probleme şi explicaţii despre zile de ale mele mai puţin bune decât restul, nu este chiar binevenit mereu şi că ar trebui să mai abţin din mine câte ceva în expuneri publice.
Dar nu vreau.
Dar asta sunt eu, iar faptul că îmi expun sensibilităţile, toate acestea, fac parte din mine, mă reprezintă şi mă exprimă către ceilalţi exact cum îmi trebuie mie pentru a mă vindeca de chestii ce mă deranjează la mine, probabil.
Pe mine mă ajută să scriu, căci aşa pot să-mi pun gândurile mai uşor într-o ordine firească.
Mă descarcă şi mă-ncarcă pozitiv; pentru că le scriu romanţat, ca pe o poveste, pentru că le consider stări fireşti după aceea când le resimt din nou după o perioadă, momente de viaţă pe care dacă le citeşti ca întâmplări din viaţa altuia, te ajută şi pe tine să le interpretezi ca fiind o normalitate de viaţă şi nu un capăt de ţară, cum ai putea crede într-un moment critic personal.
Întotdeauna există părţi pozitive şi în cel mai negru coşmar, nu este aşa?
Păi când te trezeşti dintr-un vis ce ţi-l credeai realitate, cât de mult te bucuri?
Hai zi!! Nu zâmbeşti fără să vrei tu, atunci??
Aşa şi eu, în seara asta, mă bucur că am primit un comentariu atât de încărcat de strâmbături şi de grimase de la un om ce nici nu mă cunoaşte.
Mi-am pus întrebări despre mine şi mi le-am şi răspuns. Şi-mi place ce-am aflat, pot să mă culc şi liniştită de acum… 😻😜
Noapte frumoasă cu vise mişto şi vouă!!