Eu îţi zâmbesc acum.
Tu fix acum îmi plângi.
Eu alerg acum văratic, jucăuş.
Tu stai pe loc doar. Hibernezi.
Îmi întorc faţa din tine să-i fac cu mâna soarelui, căci m-a atins cu o rază.
Tu intri-n mine, speriat de-un… mititel de nor.
Îţi povestesc din vis de-aseară cum ne hlizeam prin viitor. Tot noi în doi.
Cu groază dai din umeri şi-mi spui despre coşmarul tău de ieri… acelaşi ieri al meu, când eu visam cum ne căţărăm pe nişte … stânci?!! stânci parcă erau, da..!.. în hohote de plâns bucuros că reușim să păcălim iar timpul. Întinerind noi, încă împreună.
”- Hmmm, ce chef am de-o clătită!!..”, zic într-o seară.
” – Îmi iei şi mie-n drum spre casă? Când vii tu înapoi??”
”- Înapoi de… unde? Zici c-am fugit pe lună!! Doamne fereşte..!! Auzi-o ce spune..!!
Vii înapoi, auz?!!”, îți repetai în barbă.
“Aaa….Eu aş mânca supă şi nu opresc de două ori. Vrei supă??”
”- Vreau o clătită. De fapt… voiam.”
”-Ieşim? Îmi simt cheful de club.
”Sisters?” Ce zici?? Ori poate doar un ”Lofting?” Hahahah..! Aş dansa până dimineaţă, jur..!!…”
”- Serios? Da? răspunzi anemic împletind cuvinte-aiurea.
”- Nu m-ai prins în ziua bună. Mă culc, cred, mai degrabă… sunt foarte-foarte obosit azi..!! Tracasat… nici nu ştiu ce naiba..!”
”-Te prind!! Te prind..!! Te prind şi te iau în brațeee! Te prind şi te săruuut! Bau!
Haide… haide… fugi..!!”
”- Nu mai termini şi tu odată cu aberaţiile astea grădinicioase..? Mă agasezi teribil.
Hai că ies cu băieţii un pic. Pa.”
Îţi spun că am primit o veste cu adevărat rea de la ai mei. De la mama de fapt, care …”m-a sunat să-mi spună că bunic…”
Citeste mai mult aici.