Dar ştii ce observ siderată tot mereu la oamenii ce stau cu mine, uneori?
Observ la oamenii aceştia, inteligenţi cu toţii, peste medie fireşte, ca şi mine de altfel 🙂 o concentrare importantă şi foarte încrâncenată, o dorinţă uriaşă de a-şi propune ţeluri în viaţă ce nu-i ajută la nimic.
Ce nu i-ar face fericiţi oricum, chiar şi-mplinite de-ar fi ele.
Nu şi-or da seama că suferă anapoda, şi doar degeaba?
Ştii ce tot observ la câte unii oameni?
Observ faptul că sunt iremediabil trişti şi nefericiţi, că-şi trag zilele târâș de pe o săptămână pe alta, numărând minutele de timp puţin, alungîndu-le apoi cu supărare şi amărăciune, tot mai mereu nefericită.
…rămasă nevorbita în sine conştient, ţinută în secret..; dar nici măcar în şoaptă şoptită n-o şoptesc nici măcar vântului, ce le adie încetişor perdeaua mătăsoasă, ce le strecoară un pic câte un pic de aer blând prin cămăruţele de suflet uitate; încuiate cu lacăt, nedesluşite despre ei.
Mereu şi tot mereu repet că este important să ne lăsăm măcar sertarele deschise de prin holurile lungi şi largi şi-ntunecoase ale sufletului, înceţoşate toate de-atâtea firişoare mici dar dese, multe.. scurse din ghemotoace de frustrări mărunte, ce-au apărut prin suflet, chinuindu-ne involuntar subconştientul cu leziuni profunde dar care, da!..chiar da..! chiar ar putea fi rezolvate.
Dar ştii ceva?? Simt că-ți trezesc compasiunea? Sau mi se pare mie ?
Nu știu de ce, dar am senzaţia că te uiţi la mine cu lacrimi în ochi, ce crezi tu că m-ar mângâia probabil, de le laşi să-ţi curgă împreunate, strânse-n braţe de lacrimile mele.
Hai că eşti chiar amuzantă. Asta dacă simt eu bine și nu cumva mă-nșel, că mi se mai întâmplă și așa, firește!
Ori poate crezi cumva că-ncerc să te impresionez?
Hai că, pe bune, nu-ţi înţeleg deloc atitudinea asta mămoasă..!
Te-nseli, oricum..! Indiferent de ce crezi, cu siguranță nu..! nu m-ai ghicit.
Încerc aici să-ţi povestesc cu totul altceva.
Încerc să ţi spun în câteva cuvinte întinse şi extinse mai apoi în rânduri multe, căci n-am ce-i face..aşa mi-e felul, vorbăreţ, că doar mă ştii!! Vorbesc prea lung scriu mult prea explicat, mă scuz cam des. Și fără rost câteodată.
Dar nu acum.
În altă ordine de idei, revin şi-ţi spun că-mi tot observ oamenii mici de prin mine, că despre ei vorbeam, pe ei sunt supărată.
Pe oamenii mei mici, care mă adună şi mă rânduiesc în ce sunt eu cu totul, în mine.
Hai că deja te-am băgat în ceaţă complet, îţi observ mimica întrebătoare, ştiu până şi ce gândeşti..!!..cum că probabil aş fi luat-o razna pe alocuri ori cine ştie?? chiar de tot crezi tu că am luat-o razna, nu?? Hai..!! Recunoaşte..!
..eu doar îţi povestesc cum mă fac bine, în momente de viaţă de-ale mele, când mi se pare că mă copleşesc stări negre, când mi se pare că mi-e aproape vreo depresie..!
Observ siderată, cum spuneam şi la-nceput, că mă cert singură, am remuşcări, ori nu-mi place de mine în câte-o zi când realizez că sunt departe de a-mi împlini vreun tel, vreun vis de-al unui om mic de prin mine.
Nici nu-mi dau seama de ce mă macină atâta ţelul lui care, nici nu m-ar face fericită în vreun fel la vârstă asta.
Rămânem aşa cumva înţepeniţi în visele copilăriei..habar n-am de ce stăm încă supăraţi pe noi că n-am ajuns..medici, spre exemplu..!
Astăzi, astăzi ştii însă că vrei să fii actriţa, nu-i aşa? Păi şi atunci? Atunci de ce încă suspini după un statut şi o profesie ce nu poate că nu ţi-e ţie hotărâtă?!?
Omul mic din tine, acela ce se voia doctor, trebuie schimbat acum cu ăstălalt, ce în prezent te vrea actriţa..!!Mi-ai prins ideea?
..asta ziceam, că ne lăsăm doborâţi de vise trecute ce ar trebui aduse însă, în plan de realitate a prezentului.
Observ siderată cum ne toot lăsăm copleşiţi de lucruri devenite țel de viaţă, ce nu ne mai reprezintă azi precum poate ne-ar fi reprezentat, să spunem, ieri alalteieri..! Ori poate nici atunci!
Plângem rătăciţi în trecut, în loc să vedem drumul drept şi luminat, al prezentului nostru.
Mă cam irită oamenii ăştia mici şi inteligenţi de prin mine.. Nu-mi plac deloc, de fapt!
Mă tot alergau cu fantezii, cu fantasme din trecut.. !!
Am hotărât însă cândva, să încep să mă trăiesc toată, absolut toată, doar în prezent..!
Dar ştii ce bine mi-e de-atunci?? Nici n-ai idee?!? Păi, uite..! ai putea să-ncerci şi tu să-ţi vezi prezentul, cu mai mult entuziasm şi claritate.
Uită-ţi oamenii mici ce te cotrobăie prin gând tot artogoși mereu!
Fii arţăgoasă tu!! O să îți placă la nebunie!! Încearcă numa’ și-o să vezi!!