AWARDS:

AdinaBanea.ro este o sursă vibrantă de inspirație și informație, unde explorez diverse subiecte cotidiene. Cu o abordare personală și autentică, scriu despre experiențele și observațiile mele din viața de zi cu zi, acoperind teme precum lifestyle, sănătate, relații, modă și dezvoltare personală. 

Categorii

Părinte perfect

Înainte să devin mamă, nici nu-mi imaginam câtă responsabilitate aduce un copil în viața noastră, odată cu venirea lui pe lume. Dintotdeauna am luat lucrurile așa cum sunt, n-am simțit vreo apăsare de greu, de lucruri nerezolvabile. Niciodată. Nici măcar după ce l-am născut pe Radu, fiul meu, n-am simțit că-mi va fi greu vreun pic. Și nu mi-a fost. Nici nu mi-e încă, deși are 10 ani deja.

A venit pe lume Radu al meu cu un val de emoții pozitive. Momentul când l-am luat în brațe prima dată, după 12 ore de chin prelungit, a fost cel mai incărcat moment de fericire din viața mea.

Și acum îmi amintesc căldura pe care am simțit-o în tot corpul împrăștiindu-se. Îmi amintesc momentul când am plans pentru prima dată de fericire multă, ce-mi curgea prin venele toate.

Totul mi-a fost ușor mai apoi, totul a venit de la sine, de parcă nu ar fi fost prima mea experiență unde aveam o calitate nouă: cea de mămică. Am avut și noroc, probabil. Radu este un copil vesel și plin de viață, empatic și foarte pozitiv.

Există cărți care se pretind a fi manuale de crescut copiii. Există tot felul de cărți ce spun că te-nvață să devii părinte bun și eficient. Copiii noștri însă, sunt unici. Noi suntem diferiți, fiecare-n parte reacționăm diferit, și nu generalizat, în situații identice, fiecare dintre noi avem puls propriu.

Empatia si prietenia, doar ele îmbinate, reprezintă cheia unui părinte bun. Nu-ți minți prietenul cel mai bun, nu crezi că ar avea vreun interes de a nu-ți fie bine cand îți dă un sfat. Nu este așa?

De aceea, eu am ales să fiu prietena cea mai bună a fiului meu în primul rând, prietenul căruia poate să i se confeseze, indiferent de situație. Nu există manual să te invețe cum să faci să fii un părinte perfect pentru copilul tău. Pentru că nici nu ne trebuie perfectiune, e de ajuns o prietenie sinceră și durabilă. În plus și noi părinții greșim frecvent. Și e corect să ne recunoaștem și noi greșeli de situație când copilul nostru prieten ni le reproșează.

Doar astfel creăm relația funcțională părinte-copil. Prin asumare și recunoaștere și de greșeli adulte.