Plouă cu miros de primăvară!
Observi? Ploaia parcă are cadenţă de primăvară în stropi.
Ori poate starea mea de spirit prinde iz pozitiv şi de aceea am senzaţia că mă plimb printre culori calde de natură vie, şi nicidecum printre copacii trişti ce-şi pregătesc hibernarea, goliţi de sentimente, în adormire de trăiri metamorfoze, stagnati în freamăt şi nelinişti şi întrebări îndrăgostite.
..resemnaţi, dormind în somn profund ramuri goale de cuvinte, zguduite câteodată doar de frânturi de litere, așezate aleatoriu pe un nor ce le ninge zăpada iernii grele.
Iarna, natura intră în depresie.
Pentru că oamenii mişcă greu gând vesel iarna, îngheaţă în fraze blazate, se lasă copleşiţi de vijelii ce bântuie prin suflet, se vântură dezgoliţi în ger de zăpadă scrâșnită prin somn, îmbrăţişează plânsetul ce urlă printre geamuri, ciripit de norii mulţi şi negri ce tot intră în conflict de tunet.
Nu-mi dau seama dacă anotimpul plin de ţurţuri reci influenţează omul şi-i împinge speranţa spre graniţi muritoare, deşi speranţa prin esenţă ar trebui să stea în timp atemporal.
..cert este că ploaia de astăzi dansează primăvară prin gândurile mele, deşi ne apropiem uşor uşor de sărbătorile albe din an.
A mai trecut un an peste mine, un an care mi-a cam nins furtunos zile atât de destule, încât n-am prea avut vreme să observ cum că natura s-a oprit din hibernat, că frunzele au fost și ele minunat de verzi, că soarele s-a trântit cu raze jucăuşe peste noi; am avut o iarnă lungă anul acesta, iarnă ce pare că-mi trece în sfârşit tocmai acum, ciudat! în toi de iarnă grea ce se grăbeşte încetişor să vină cu anotimp rece, învârtoşat în vânturi blânde însă, pentru mine, de această dată.
Totul are ritm şi stare şi gând şi sentiment în lumea nostră. Eu aşa zic.
Până şi anotimpurile.
Iarna, anotimpul este în hibernare, gândind şi cântărind atent transformări necesare pentru un mai bine evoluat.
Primăvara dezlipeşte ochii, îmbracă haina colorată vesel, ciripeşte bucuros decizii hotărâte.
Vara se bronzează anotimpul, relaxează trupul şi mintea, aşterne suflet împlinit la mal de apă transparentă.
Toamna?! Culege roade şi scutură deciziile proaste, nepotrivite cu noi cotidian.
Plouă cu primăvară peste mine însă acum, în timp de anotimp friguros ce ne urmează de peste-o săptămână începând.
Anul acesta am ritm propriu, pare-se, când ar fi trebuit să dorm, abia încep să mă trezesc.
Mijesc ochii hotărât, arunc privire plină de soare peste ploaia ce zmotocește stropii grei, fără cuvinte, peste copacii scuturați de straie verzi.
Mie îmi pare însă, că am îmbrăcat natura toată cu speranţă și voie bună.
Mie astăzi mi-a cam venit primăvara.
Mâine în ce anotimp mă voi trezi eu oare? Că nu mă simt chiar toată, ori cu totul, înflorind. Parcă aștept încă ceva. Mai vreau încă un strop eu; de ceva. Dar ce? Că asta nu mai știu.