Eram la mobilă, nu ştiu dacă am apucat să povestesc că ne mutăm..grea treabă..!! Dificilă! Obositoare..!!
Mă rog, ideea e că eram cu o doamnă acolo, într-o discuţie..” ahaaa..!! păi dacă punem aşa patul, şi nu invers, trebuie să aşezăm şi televizorul în partea cealaltă, că nu mai merge, se schimbă..”
„…cri-cri-cri..!!” Sună un telefon.
Nu-l auzeam! Nu era sunetul meu.
„..cri-cri-criii..!”
Dar sună insistent..”dar nu se mai opreşte, îmi uit ideile..!”
Dar ce naiba, chiar nu-l aude nimeni?!? Mă gândeam cu o mimică indignată, afișată vizibil!
Dar când mă-ntorc cu faţa-aşa de expresivă către ceilalţi, observ cu stupoare acelaşi chip indignat și pe fețele celorlalți.
Darrr.. !! Ahh!! Al meu era! Mă suna soţul!
Mi-am relaxat brusc maxilarul încleştat într-un zâmbet lătăreţ și..hmm!! Păi asta-i problema!! Petrecem atât de mult timp împreună, încât pare-se că nu mai apucăm sunatul greiericesc al mobilului, uităm clinchetul acesta drăgălaş..!!
M-a pus pe gânduri treaba asta!
.. pentru că, citisem mai cu vreme-n urmă, cum că statul non stop împreună, dăunează grav cuplului.
Dar na!! Cine se gândeşte la câte ore este bine să le discutăm, la câte minute este necesar să respirăm prin jurul partenerului, câte secunde să le râdem împreună şi aşa mai departe?!?
Dar cine se gândeşte la un reţetar ţinut în cui cu „aşa da!” și „astfel nu!”?
Păi nu-ţi dă prin cap să-nveţi psihologia timpului în parteneriat.
Şi totuşi, cică nu-i recomandat să petreci non stop, tot timpul vostru, numa’ împreună.
Se spune că ce-i prea mult, cam strică.
Chiar şi timpul, nu doar dulciurile împărţite fără stricteţe copiilor după ciorbița ce nu voiau cu fel şi chip s-o-nghită astăzi mai pe după-amiază.
Cică-se, trebuie să-i laşi dorul de tine să-i vină câteodată, și nu să semnezi mereu tu condica cu o prezenţa permanentă; e bine să aibă şi pauze mai cu respiro de tine time to time.
Acumaa..nu ştiu dacă se pune timp liber, petrecut toootal separat în doi, dacă eu stau în dormitor, iar el în living. Și invers, câteodată! ?
Hahahah!! Tu ce zici?!? Ori asta-i doar o clipă când nu îl baţi la cap cu un „mâncăm?!?” ori..”băgăm un film?!?” Ooori..”poți să crezi așa ceva?!? ai auzit ce face vecina de la 3? Îl înşaaală pe bărba’su..!!..”
Logic c-a auzit. Ieri, tot tu i-ai spus bârfa blocului, căci şi ieri, vă căutaţi la fel unul pe celălalt, din dormitor în living, din living înspre dormitor, pentru a va întâlni apoi în aceeaşi bucătărie. Că-i la mijloc.
Deşi, stai!! Că nu i-ai spus ieri. Ieri a fost la muncă, vreo 6 ore..!! So..
..hai că-i de-a dreptul curios crescând de ce-a făcut vecina, ori cu cine, ce se-aude că a reacţionat soţul şi tot felul de de-astea muiereşti insignifiante.
Nu crezi c-aşa ar fi?!? Că am și eu ceva dreptate?!?
Nu! Nu cred!
Cred că fiecare dintre noi, chiar și în cuplu dacă stăm, dar chiar și-atunci, culmea!! avem nevoie de momentele noastre de bârfit în noi, cu noi, gânduri de-ale noastre.
De a rumega fb în linişte, fără întreruperi onomatopeice, de a citi bloguri, de a urmări clipuri, de a citi cărţi despreee..psihologia cuplului, firește!!:))
Aşa trebuie!! Un pic de spaţiu personal să-i laşi…!
Tu cum zici?!?
Şi până te gândeşti cu un răspuns, dau o fugă până-n dormitor să-i spun şi soţului descoperirea mea..!! Că eu eram acu’ prin living!?