Scopul bărbatului în viață pentru mulțumirea sinelui nu este după cum s-ar putea crede, acela de a avea multe femei, de a fi un Casanova.
Acesta este scopul bărbaților care nu au identificat cu adevărat scopul lui Casanova, ci doar l-au interpretat ca fiind condiție sine qua non pentru împlinirea în plan personal a bărbatului universal, din cauză că ei nu au putut atinge performanța de a poseda o mie de femei, cum probabil și-ar fi dorit de altfel.
Astfel, ei au dus mai departe legenda domnului Casanova, totodată și invidia neputinței lor, considerând că fericirea bărbatului constă în a cuceri cât mai multe femei, și e de ajuns atât!
Bărbații care posedă multe femei, reprezintă probabil un ideal al masculului macho, însă nu identifică cu adevărat scopul real al căutării bărbatului în genere.
Astfel, acești bărbați, reușesc doar să isi mângâie orgoliul masculin în fața altor bărbați. Atât. Căci nici pentru ei nu reprezintă fericirea și împlinirea personală.
De aceea, „Casanovii” sunt niște oameni triști în realitate, care de fapt caută o singură femeie, cum este și firesc, femeia care să merite să le fie iubită / validată de către ei înșiși, femeia de care să fie mândri că le-a devenit parteneră, femeia care să fie fericită și împlinită doar prin ei.
Dar n-o găsesc! Iar asta doar din cauză că își încurcă scopul.?
..pentru că scopul lui Casanova a fost cu totul altul, scopul bărbatului în genere este altul: acela de a găsi femeia care să-l iubească într-un mod special, femeia care să-l ajute astfel să se iubească pe sine însuși. Acesta este în același timp rolul cel mai important al femeii în relația de cuplu în care se află implicată: de a-și ajuta partenerul să se iubească pe sine. Cum reușește acest lucru? Doar fiind ea însăși fericită împreună cu el, iubindu-l cu defecte cu tot, acordând tot mereu credit iubirii, evoluând-o.
Faptul că el o face atât de fericită, îl va ajuta personal să fie fericit la rându-i, îl va îndreptăți apoi în fața celorlalți bărbați, să-și infrângă nevoile primare ale masculului: sexul întâmplat aleatoriu, sexul cu o mie de femei. Prin ea, femeia pe care el reușește să o facă fericită, va ajunge SĂ SE IUBEASCĂ pe sine.
Astfel, se va opri căutarea barbatului, și-a aflat scopul: a găsit femeia alături de care se simte împlinit, femeia care-l validează prin faptul că poate fi fericită cu el. Doar cu el.
Simte că-și ajunge sieși mai apoi, nu va mai avea nevoie, necesitate, de alte femei. Fără justificare, probabil, căci n-o conștientizează, nu mai aleargă de astăzi înainte, ci va merge agale.
Asta caută bărbatul, de aceea va fi pe de altă parte dezamăgit atunci când partenera lui suferă ori nu e multumită.
„Se pare că scopul nu-i îndeplinit”, va gândi în sine, „deși credeam problema rezolvată”.
În momentul în care Ea il cicălește pe El, îl ceartă pe el, reiese că Ea este nefericită cu El. Dacă e nefericită, bărbatul se va retrage și va reintra în căutări. Din nou va alerga pentru a găsi partenera pe care să o facă fericită, femeia care să-l iubească no matter what, femeia care să-l accelte și are să-l valideze.
Toți trăim cu temeri, atât bărbați cât și femei, toți trăim cu temerea că nu ne vom găsi nicicând partener care să ne ajute să ne iubim autentic pe noi inșine. Nu neapărat cu toții ajungem să și conștientizăm ceea ce sperăm să ni se întâmple prin îndrăgosteală nouă: partener care să ne absolve din nou de defecte majore, pentru că cel actual nu a reușit ori nu mai reușește să o facă, acum doar ne ceartă impotența de a fi buni, ne creează confuzii vizavi de faptul că am putea fi iubibili.
..și-atunci ar căuta din nou și Casanovii..s-ar indrăgosti din nou, ar încerca ceva nou. Pentru a se iubi la fel din nou.
Însă revin și spun cum că el, Casanova, a fost un trist. Nu a avut norocul ca vreo femeie validată de el însuși să fie fericită împreuna cu el, iubindu-l pe el total și necondiționat. Astfel a tot căutat o viață-ntreagă. Tot astfel a și creat legenda „Casanova”, care ne minte dând o rețetă a fericirii valabilă bărbatului universal, legendă care în fapt, nu-i defel reală.
Tot astfel a și devenit un idol pentru bărbații toți, deși n-a fost un idol și pentru el însuși. Pentru el însuși a fost un impotent sentimental, un om doar trist și solitar. Tot de aceea nici nu a avut motive să-și „îngrădească libertatea” și de aceea a și posedat o mie de femei. Pentru că nici măcar una dintre cele multe nu l-a privit blând cu iubire înapoi, nu l-a validat niciuna drept iubibilul ei etern.
Jumătatea ta: partenerul care se regăsește în tine, care se completează prin ceea ce ai tu, neavând capacitate să dezvolte două planuri.
Bărbat ori femeie fiind vei căuta tot mereu Să-ți găsești un compatibil în partener, omul complementar care să-ți împlinească și planul 2. Un alter-ego.
Atunci abia simți împlinirea, tot-ul firesc prin care te identifici cumva. Oglinda ta.
..doar prin completare cu ceea ce ți-ai dori să exiști în plus față de ceea ce exiști deja, dar nu ești programat genetic să exiști de unul singur.
E greu de găsit dragostea și e destul de rară.
Doar în doi putem fi amândoi atât de fericiți. Doar noi doi reușim un unul mai mult ca perfect.
..cu o singura condiție însă: aceea de a ne identifica scopul, fericirea și împlinirea personală.