9. Marco şi ceva principii inadecvate de cuplu
„- Ce faci? Ai chef şi timp de o cafea?”
„- Hei..Marco!! Vorbisem cu Marius să mâncăm împreună în juma..hai şi tu dacă vrei, vorbim acolo ce ai de vorbit. Că ai de vorbit ceva, aşa-i?? Hahah..”
” – Eh..nu mare lucru! Sunt mai abătut, da, de-aia am şi sunat. Unde mergem??”
„- Gargantua. 12.30! Ne vedem acolo!”
De câte ori are câte ceva de lămurit, Marco ne sună. Ori pe mine, ori pe Marius, soţul meu.
Pe mine când are de întrebat chestii femeieşti, pe Marius când are nevoie de soluţii de ieşit din situaţii pe care le-a minţit și i s-a supărat iubita când a aflat că este minţită.
Eu nu mă bag în treburi din acestea. Nu vreau să-mi învăţ prietenii cum să facă să mintă mai cu haz ori mai..cumva pentru a nu fi prinşi.
Întotdeauna am zis că o relaţie de cuplu nu se poate ridica şi nu poate evolua decât dacă se bazează pe încredere, dacă ambii parteneri se simt în siguranţă şi iubiţi, reciproc.
Dacă ai nevoie să minţi, ori dacă ai alte interese sexuale, de prietenie frivolă cu persoane noi de sex opus, înseamnă că nu-ţi doreşti un parteneriat serios şi de durată şi responsabil, cu persoana de care afirmi că eşti îndrăgostit.
De aceea eu nu mă bag în situaţii circumstanţiale minciuneşti.
Marius mai intervine când primeşte un telefon de alertă de genul acesta, darr numa’ în situaţii extreme, nici el întotdeauna.
În fine, ajunşi toţi la masa de prânz, în maximă curiozitate şi eu şi Marius pe care-l anunţasem că Marco va veni şi el, încurcat într-o problemă nouă, începem discuţia pe un ton relaxat iniţial; indiferent, nepăsător.
„- Auzi, măi, ce păţesc!”zice Marco.
„- Ceee??? Ia zi, ce s-a-ntâmplat?!” adăugăm noi, aproape într-un glas.
„- Am ieşit aseară la Loft, fără să fac vreun secret din asta. A mea ştia, n-avea nicio problemă, îi şi promisesem că n-o lungesc, c-o să fiu cuminte, evident…blablabla..”
„- Aşa, mai departe..”
„- N-o să crezi ce o să urmeze. Doamne fereşte..! Deci, eram gaşcă de băieţi, masă de proşti, ca de obicei, nici picior de femeie pe lângă noi pe-acolo!”
„- Hahahah..!! Eşti amuzant, Marc’! Ştim cu toţii prea bine, dragule, inclusiv asta mică..a ta, că nu există Loft inocent vinerea, cu masă de băieţi. Hai să fim serioși! Altfel, cu ce v-ar fi încurcat ale voastre?! Nu o să-nţeleg teoria asta cu nevoie de club singurei never, dar mă rog, zi mai departe..”
” – Aşaaa..mai pe la 1 să fi fost, o văd pe Sidonia bezmeticind fără masă agitată, plimbându-se de colo-colo. Mă duc spre ea, la bar, bună/ bună..n ai unde să stai etc etc? Ea zice ..”stay relax, nu vreau interpretări, mă descurc!” Eu zic „bine, atunci! Bravo!” gândesc în completare..că-ţi dai seama dacă auzea a mea că a stat asta cu noi ar fi luat foc. E şi normal de altfel, îmi vorbeam în cap, deși nu mi se părea mare rahat dacă bea Sidonia un pahar de vin pe lângă noi.
Ăsta-i preambulul ca să înţelegi ce cuminte am fost.
Dar ce zici măi, că apare brusc Sidonia, răzgândită, aşezată în toată regula, înfiptă cum trebuie, hotărâtă să stea la noi la masă că se certase sau despărțise, nici nu știu exact, cu iubitul şi pentru a-i face în ciudă, s-a-mbrăcat și de aceea a și venit la Loft, ca să facă poze să urce fb, insta ca să-l gelozească pe-ăla, evident, cu indiferența şi distracţia ei?
Și-atunci? Noi ce era să facem? Zi și tu! Am primit-o, firește, toţi binevoitori cu încurajări chiar, că na! e pri-e-te-naaa noastră, nu-i așa? Prietenă, amica şi atât! Dar pân’ la urmă nu-i normal aşa, Adina? Tu cum zici?”
Marius învârte ochii plictisiţi. Deloc nu-i plac subiectele de genul ăsta.
Le simte transparente şi fără substanţă, banale şi fără vreun rost.
„- Ca să o scurtez, a aflat a mea că a fost Sidonia la masă la noi, cu zvonuri şi mai alambicate în relaţional de Sidonie cu mine, cică i se pare inadecvat să danseze şi să mă ” întreţină”, auzi exprimare..să mă întreţină ??o noapte întreaaagă pe mine la Loft.
Că: deranjează ca imagine, o loveşte în orgoliu, o derutează vizavi de sentimente statornice ale mele pentru ea.”
Ditamai discuţia am avut, m-a umplut de nervi, mai ales că eu chiar nu mă simt vinovat deloc. N-am greşit cu nimic! Tu ce zici, ție cum îţi sună?”
„Hmm..îmi sună deranjant, da. Are dreptate!”
” Cred că aţi înnebunit cu toatele. Pe bune! Unde-i deranjul, frate? Ai argument? Poţi să-l explici şi să-l extinzi logic şi raţional? Că am senzaţia că îmi scapă ceva..!” adaugă Marco iritat.
” Fireşte că am argument. Dar chiar tu inițial ai spus că nu „nu ar fi fost chiar în regulă dacă se așeza la noi” ori n-am auzit eu bine? Apoi ai întors-o. Dar știi ceva?? Nici măcar nu trebuie să-ţi dau eu argumente!
Uite cum fac eu când mă simt neîndreptăţită, învinuită pe nedrept: închid ochii şi mă transpun în situaţia celui ce mă ceartă.
Ţin ochii strânşi până ce aproape că vizualizez scena pentru care sunt pusă într-un colţ.
Dacă nu mi-ar conveni cum percep prin mine momentul trăit de x, are dreptate x. Dacă nu-l simt însă personal agresiv/ofensiv ori neplăcut, dreptatea e de partea mea.
E simplu. Ia încearcă.
Închide ochii.
Imaginează-ţi seară de fete în club, cu a ta printre ele, fireşte.
La 2 noaptea, apare iubitul Sidoniei, care tocmai ce s-a despărţit de aceasta.
Fetele, binevoitoare, îl invită să le „întreţină” pentru tot restul serii. Că na! Le e prieten, doar nu-i normal să-l lase de unul singur, ele având masă.
Aşaa..vezi scena?
Te pătrunde ritmul desuet de distracţie de noapte stropit din plin cu alcool?
Cum te mişcă că asta mică a ta, zâmbeşte către prietenul vostru comun? Cum ţi s-ar părea momentul, dacă i-ai surprinde întâmplător vorbind la ureche unul cu celălalt, cu ea dând capul râzând pe spate, spre exemplu, la o replică amuzantă a acestuia? Mmm? Ţi se pare plăcut?
Ori mai degrabă neplăcută situaţia, din orice punct de vedere am privi lucrurile?
Prieteneşti, fireşte!!! Hahahah..de ce te strâmbi, măi Marcule?
Nu ţi se pare chiar decent, aşa-i?
Mai ales că ea nu te-a vrut prin club pe-acolo, insistând cu seara specială între fete?!?”
Mă rog, discuția a continuat și s-a prelungit multișor. Pe finalul ei, Marco s-a lăsat convins că „Mda, să zicem că are și ea un pic de dreptate. Dar și eu am totuși, Adina. Nu s-a întâmplat nimic, ce naiba?!? Dar o să-i spun Andreei că nu se vor mai repeta situații de genul ăsta, că eu chiar o iubesc și nu-mi doresc deloc s-o supăr.”
Foarte bine a decis Marco și mă bucur că am contribuit la lămuriri insistând pe detalii mici, dar totuși importante, de nuanță.
Din punctul meu de vedere, nu există momente de genul ăsta nevinovate chiar total, între o femeie și un bărbat. Toate prieteniile au o limită de decență, avem grijă și la modul în care se vede dinafară, în prietenia dintre un bărbat și o femeie se creează ori ar trebui creată o barieră a sexualității fiecăruia dintre ei, care să nu transpară flirt ori tot felul de lucruri de’astea, de altfel firești între doi oameni de sex opus.
Atât de firești consider eu că sunt, încât astfel, oricât mi-ai spune tu că nu s-a întâmplat nimic în Loftul de vinerea ce ți-a trecut, eu am convingerea că o joacă între voi, tot s-a petrecut cumva. Este uman.
De aceea și deranjează.
Tu? Ia să vedem, tu cum zici??