Și cam atât, zic:
Nu există fericire fără iubire.
Nu există dialog fără cuvinte.
Nu există înţelegere câtă vreme nu expui şi nu vorbeşti lucruri pe care tu primul să le fi înţeles iniţial cum trebuie.
Nu merge nicio relaţie fără ca ambii să fie implicaţi pe bune în acea relaţie.
Nu există iubire, dacă iubirea celuilalt o vei sacrifica frecvent pe altarul vanităţii personale.
Iubirea nu va trăi nici bucuroasă şi nici împlinită cu amândoi odată, dacă doar unul dintre cei doi amândoi va sta aşezat mereu în pat mai confortabil.
Nu există nimic bine pentru tine, decât atunci când ştii sigur şi cert ce înseamnă a fi bine’ pentru tine.
Nu există ideal de fericire în genere, vei fi fericit doar când îţi vei împlini idealul personal de fericire.
Suntem diferiţi, fireşte că şi nevoile ne sunt diferite.
Iubim diferit.
Înţelegem iubirea diferit.
Simţim diferit, o manifestăm diferit.
..categoric nu trăim împreună o poveste de dragoste, câtă vreme trăim toate poveştile din viaţa noastră întâmplate mereu doar separat.
…și cam atât!
Momentan nu ştiu nici eu nimic mai mult!
Ba da, de fapt mai ştiu încă un pic ceva: mai ştiu că uneori şi plâng, am învăţat să plâng.
..nu..nu, ai înţeles greşit, astăzi nu plâng deloc, iar mâine nici atât!..nu, n-am deloc asta în gând!
De mâine doar am hotărât să mă învăţ mai des să rad.
Şi..asta-i tot. Și cam atât.