Dacă dorm singură, nu ştiu care-i partea mea de somn.
Îmi trebuie întotdeauna să stabilesc pe care parte dorm, care parte o îmbrăţişez.
Dacă-i tot patul, toot al meu..aş putea visa trist!
Căci n-aş avea partea pe care aş putea să o îmbrăţişez; chiar dacă n-o voi îmbrăţişa în noaptea asta..aș ști că este acolo.

În plus, aş şti astfel şi că eu dorm pe partea ta de îmbrăţişat. 

Nu mi-ar plăcea să dorm singură, fără să ştiu care-i partea mea de somn.
..căci apoi, când mă voi trezi, nici partea mea de viaţă n-o să-mi fie stabilită.

Şi n-aş putea trăi cu viaţa mea toată.
E prea multă pentru unul.

De aceea îmi trebuie să ştiu, atunci când mă culc, exact care-i partea mea de somn.
Îmi trebuie să ştiu sigur că mă trezesc în partea ta de viaţă.
Nu în singurătate de viaţă a mea lungă.
Prea multă pentru unul.