Nici nu ştiu care-s mai câştigate în viaţa asta. Amantele sau soţiile?
Mă tot gândesc, pe de-o parte, cât de uşor este să fii amantă.
Iar asta pentru că n-ai parte decât de momente bune în trio’parteneriatul pe care-l formaţi.
Căci toţi nervii şi toate zilele proaste, sunt suportate de către soţie. Acumaaa, nu ştiu ce să zic..!!
Eu totuşi am senzaţia că toate femeile au nevoie de împlinire sentimentală care, din punctul meu de vedere, statutul de amantă, n-o duce până la capăt.
Sufleteşte, cred că-i greu să-ţi admiţi locul 2 tot timpul din inima celui pe care, câteodată, îl şi iubeşti.
Pentru că, să fim serioşi, nu întotdeauna amantele îşi şi iubesc amanţii chiar pe bune şi mereu.
Dar nici soţiile toate, câteodată, aş putea adauga..; mai există şi din acelea ce îşi uită iubirea pe drum, şi continuă să-şi împartă doar nevoile. Mă mai gândesc şi altfel..dacă un bărbat îşi are amantă, înseamnă că el tot este în căutări.
Înseamnă că nu e mulţumit sau fericit, sau perfect compatibil cu soţia lângă care trăieşte. Căci practic, amanta, pe care o vezi şi totodată o tooot revezi, îţi este o a doua parteneră de viaţă; şi tot pe termen lung, îţi există şi ea, precum soţia, nu-i aşa?
Ea nu este deci, doar o aventură de o noapte, nu înseamnă că bărbatul care-şi face şi amantă, este în dorinţă sexuală nouă de alt trup străin căci s-a cam plictisit de vreo rutină enervantă de soţie.
Rareori se întâmplă însă, ca amanta să ajungă şi partenera de viaţă cu statut public al celui pe care-l iubeşte.
Dacă-l iubeşte, repet. Este uşor să trăieşti fără nervii soţului şi fără migrene date de o ceartă. Sau de certuri multiple, cum se tot întâmplă în cupluri din acestea rodate de plictiseală, de-a lungul timpului. Dar parcă-i şi mai greu să trăieşti sperând o viaţă, că si el te iubeşte suficient de mult, atât de suficient de mult, încât să-ţi dăruiască şi zilele lui proaste date de ţipete de copil răcit, spre exemplu.
Ai parte numai de zâmbete şi de multă bunăvoinţă, ca şi amantă, intr-adevăr. .
Dar cred ai totuşi și frustrări, multe frustrări aduni, din cauza de ne’plânset de copil ce are tuse convulsivă şi nu te lasă neam să dormi o noapte.
Ne trebuie şi lacrimi pentru a fi împliniţi şi fericiţi cu totul. Căci altfel ne transformăm un râset vesel în multe grimase de tristeţe.