Cum sa intelegi vreodata tu tristetea mea de astazi, cata vreme nici nu vrei sa stii ca exist si eu in nevoie de sarut cateodata?
Cum sa-mi stergi tu mie lacrima, cata vreme ea tot curge, iar tu nici macar nu o observi ca plange?
Nici nu stiu cat curaj mi-ar trebui sa am, ca sa sper ca stii ce numar port la pantofi.
Ia zi, stii?
Sau te-as intreba ce cupa port la sutien. Sunt curioasa daca ai da din umeri, desi imi mangaiai sanii. Cateodata.
Te-as mai intreba daca stii ce gust am eu pentru tine. Am sa ma gust apoi, sa vad daca ai ghicit.
Mi-ar placea sa fiu sigura ca-ti pasa daca am mancat azi ceva. Cum eu te intreb frecvent.
Ce frici am, stii? Ai idee de cat de frica imi
este de singuratate?
Stii ca imi e si mai frica de a trai vreodata singura, desi noi am putea fi tot mereu in doi?
Dar mai stii tu cum ma cheama?
Ai idee macar?
Stii tu unde sunt acum, cand plang?
Te intrebi macar?
Ratacesc in tristete plansa fara lacrimi.
Caci in trecut m-am scufundat in lacrimile tale,
Ti le-am sters de tot, pe veci;
Iar pe- ale mele toate le-am secat.